Zile de prosperitate

Copiii lui Israel nu erau sclavi. Ei nu și-au vândut niciodată vitele, pământurile și pe ei înșiși lui Faraon pentru hrană, așa cum făcuseră mulți dintre egipteni. Datorită serviciului adus de Iosif în favoarea împărăției, israeliților li se dăduse un ținut unde să locuiască împreună cu turmele și cirezile lor. Faraon aprecia înțelepciunea lui Iosif în administrarea tuturor lucrurilor legate de împărăție, în special în pregătirile pentru anii lungi de foamete care au venit peste țara Egiptului. El credea că întreaga împărăție este îndatorată, pentru prosperitatea ei, față de organizarea înțeleaptă a lui Iosif; și, ca o dovadă a recunoștinței lui, i-a spus acestuia: “‘țara Egiptului este deschisă înaintea ta; așează pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Gosen; și dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.’IM 103.3

Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său și pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor lor.”IM 104.1

Împăratul Egiptului nu cerea nici o taxă de la tatăl și frații lui Iosif, iar el avea permisiunea să le asigure cu generozitate hrana. Împăratul le-a zis slujitorilor lui: Nu suntem noi îndatorați Dumnezeului lui Iosif și lui însuși pentru aceste bogate provizii de hrană? Nu datorită înțelepciunii lui am acumulat un așa belșug? În timp ce alte țări pier, noi avem destul! Conducerea lui a îmbogățit foarte mult împărăția.IM 104.2

“Iosif a murit și frații lui și toată generația aceea de oameni. Fiii lui Israel s-au înmulțit și s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. și s-a umplut țara de ei. Peste Egipt s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: ‘Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare și mai puternic decât noi. Veniți să ne arătăm dibaci față de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească și el cu vrăjmașii noștri, să ne bată și să iasă apoi din țară.’”IM 104.3