Capitolul 41 — În regiunile din jur
Apostolii și ucenicii, care au părăsit Ierusalimul în timpul persecuției crude ce a făcut ravagii acolo în urma morții de martir a lui Ștefan, L-au predicat pe Hristos în cetățile din jur, limitându-și lucrarea la evrei și la evreii greci. “Mâna Domnului era cu ei și un mare număr a crezut și s-a întors la Domnul.” Faptele Apostolilor 11, 21.IM 301.1
Când au auzit vestea bună, credincioșii din Ierusalim s-au bucurat; iar Barnaba, “un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință,” a fost trimis în Antiohia, capitala Siriei, pentru a ajuta biserica de acolo. El a lucrat acolo cu un mare succes. Când lucrarea a crescut, a solicitat și a obținut ajutorul lui Pavel. Cei doi ucenici au lucrat împreună în cetatea aceea, un an de zile, învățându-i pe oameni și adăugând la numărul bisericii lui Hristos.IM 301.2
Antiohia avea o populație numeroasă, compusă atât din evrei, cât și din neamuri; locul era ca o stațiune pentru iubitorii de tihnă și de plăcere, datorită condițiilor sănătoase ale așezării sale, a peisajului frumos, precum și datorită bogăției, culturii și rafinamentului acumulate acolo. Comerțul său întins l-a făcut un loc de mare importanță, în care se găseau oameni de toate naționalitățile. Prin urmare, era o cetate a luxului și viciului. Pedeapsa lui Dumnezeu a căzut până la urmă asupra Antiohiei, din cauza răutății locuitorilor ei.IM 301.3
Aici a fost locul în care ucenicii au fost numiți pentru prima oară creștini. Li s-a dat acest nume deoarece Hristos era subiectul principal al predicării, învățăturii și conversației lor. Fără încetare, povesteau întâmplări din viața Lui din timpul când ucenicii fuseseră binecuvântați de compania Lui. Ei zăboveau mereu asupra învățăturilor Sale, asupra minunilor de vindecare a bolnavilor, de scoatere a demonilor și de înviere a morților. Cu buze tremurânde și cu ochi înlăcrimați, vorbeau despre agonia Lui în grădină, despre trădarea, judecarea și executarea Lui, despre răbdarea și umilința cu care îndurase insulta și tortura vrăjmașilor Săi și despre mila dumnezeiască cu care S-a rugat pentru aceia care L-au persecutat. Învierea Domnului Isus, înălțarea și lucrarea Lui în cer ca Mijlocitor pentru omul căzut erau pentru ei subiecte pline de bucurie. Păgânii puteau foarte bine să le dea numele de creștini, deoarece ei Îl predicau pe Hristos și-și adresau rugăciunile lui Dumnezeu, prin El.IM 302.1
În cetatea dens populată a Antiohiei, Pavel a găsit un câmp de lucru excelent, în care învățătura lui cea mare, asociată cu înțelepciunea și zelul lui, a exercitat o influență puternică asupra locuitorilor și vizitatorilor acelei cetăți a culturii.IM 302.2
În acest timp, lucrarea apostolilor era centrată la Ierusalim, unde veneau să se închine la templu evrei de toate limbile și din toate țările, în timpul sărbătorilor stabilite. Cu aceste ocazii, apostolii Îl predicau pe Hristos cu un curaj neabătut, deși știau că, făcând așa, viețile le erau mereu în primejdie. Mulți au fost convertiți la noua credință. Aceștia, risipiți apoi la casele lor din diferite părți ale țării, au împrăștiat semințele adevărului în toate popoarele și în toate clasele societății.IM 302.3
Petru, Iacov și Ioan credeau că Dumnezeu îi numise să-L predice pe Domnul Hristos printre concetățenii lor, acasă. Pavel, însă, și-a primit însărcinarea de la Dumnezeu, în timp ce se ruga în templu, și câmpul său misionar i-a fost prezentat cu o claritate remarcabilă. Ca să-l pregătească pentru lucrarea lui importantă și întinsă, Dumnezeu l-a adus pe Pavel într-o strânsă legătură cu El și a prezentat vederii sale fermecate, licăriri ale frumuseții și slavei cerului.IM 302.4