Israel influențat de mediul înconjurător

Egiptenii aflaseră despre așteptările copiilor lui Israel și luau în râs speranțele lor de eliberare și vorbeau batjocoritor despre puterea Dumnezeului lor. Ei arătau către situația acestora ca popor, ca fiind numai o națiune de sclavi, și le spuneau cu ironie: Dacă Dumnezeul vostru este atât de drept și de milos și are putere asupra dumnezeilor egipteni, de ce nu face din voi un popor liber? De ce nu-și manifestă măreția și puterea ca să vă înalțe?IM 113.3

Apoi egiptenii le atrăgeau atenția israeliților asupra lor înșiși, care se închinau la dumnezei aleși de ei, pe care israeliții îi numeau dumnezei falși. Ei spuneau cu trufie că dumnezeii lor le dăduseră prosperitate, hrană, îmbrăcăminte și mari bogății, că-i dăduseră și pe israeliți în mâinile lor să-i slujească și că ei aveau putere să-i asuprească și să le distrugă viața ca să nu mai fie un popor. Ei își băteau joc de ideea că evreii vor fi vreodată eliberați din robie.IM 114.1

Faraon se fălea că ar vrea să-L vadă pe Dumnezeul lor eliberându-i din mâinile lui. Aceste cuvinte au distrus speranțele multora dintre copiii lui Israel. Li se părea că lucrurile stăteau chiar așa cum spuneau împăratul și sfetnicii lui. știau că erau tratați ca sclavi și că trebuia să îndure orice asuprire din partea supraveghetorilor și conducătorilor lor. Băieții le fuseseră vânați și omorâți. Propria viață le era o povară, iar ei credeau și se închinau Dumnezeului cerului.IM 114.2

Apoi își comparau starea cu cea a egiptenilor. Aceștia nu credeau deloc într-un Dumnezeu viu, care avea putere să salveze sau să nimicească. Unii din ei se închinau la idoli, chipuri de lemn și de piatră, în timp ce alții alegeau să se închine la soare, la lună și la stele; totuși le mergea bine și erau bogați. Unii dintre evrei se gândeau că, dacă Dumnezeu ar fi mai presus de toți dumnezeii, nu i-ar lăsa, în felul acesta, să fie sclavii unei națiuni idolatre.IM 114.3

Slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu au înțeles că din cauza necredincioșiei lor, ca popor, și a tendinței lor de a se înrudi prin căsătorie cu alte națiuni și a fi duși astfel în idolatrie, îngăduise Domnul ca ei să meargă în Egipt. Ei le spuneau în mod hotărât fraților lor că Dumnezeu îi va scoate curând din Egipt și le va sfărâma jugul apăsător.IM 114.4

A venit și timpul când Dumnezeu avea să răspundă la rugăciunile poporului Său asuprit și să-l scoată din Egipt cu astfel de manifestări ale puterii Sale, încât egiptenii să fie constrânși să recunoască faptul că Dumnezeul evreilor, pe care Îl disprețuiseră, este mai presus de toți dumnezeii. El îi va pedepsi pentru idolatria lor și pentru faptul că se lăudau plini de mândrie cu binecuvântările primite de la dumnezeii lor neînsuflețiți. Dumnezeu Își va slăvi propriul Nume, ca și alte națiuni să poată auzi despre puterea Lui și să tremure din cauza faptelor Sale mărețe și ca poporul Său, fiind martor la lucrările Lui minunate, să se întoarcă pe deplin de la idolatria lui și să-I aducă o închinare curată.IM 115.1

În eliberarea israeliților din Egipt, Dumnezeu a arătat clar, înaintea tuturor egiptenilor, harul Lui deosebit față de poporul Său. Dumnezeu a văzut potrivit să-și execute judecățile asupra lui Faraon, ca el să poată cunoaște prin experiență tristă, deoarece nu putea fi convins altfel, că puterea lui Dumnezeu este superioară puterii tuturor celorlalți. El a dat tuturor națiunilor o dovadă exemplară și convingătoare despre dreptatea și puterea Lui divină, ca Numele să-I poată fi mărturisit pe întregul pământ. Era planul lui Dumnezeu ca aceste manifestări ale puterii să întărească și credința poporului Său, iar urmașii acestora să I se închine în mod statornic numai Lui, care lucrase astfel de minuni pline de îndurare pentru ei.IM 115.2

Moise i-a spus lui Faraon, după ce acesta a cerut poporului să facă același număr de cărămizi fără să primească paiele necesare, că Dumnezeu, pe care zicea că nu-L cunoaște, îl va constrânge să se supună cerințelor Sale și să-I recunoască autoritatea de Conducător suprem.IM 115.3