Adam și Eva avertizați

Dumnezeu a adunat oștirea îngerească pentru a lua măsuri de prevenire a răului amenințător. În sfatul cerului s-a hotărât ca îngerii să viziteze Edenul și să-l avertizeze pe Adam că se afla în primejdie din partea vrăjmașului. Doi îngeri s-au grăbit să-i viziteze pe primii noștri părinți. Perechea sfântă i-a primit cu bucurie și inocență, exprimându-și mulțumirile pline de recunoștință față de Creatorul lor pentru felul în care îi înconjurase cu o așa abundență a darurilor Sale. Totul era frumos și atractiv ca să-i bucure și toate lucrurile păreau în mod înțelept adaptate la nevoile lor. Mai presus de toate celelalte binecuvântări, însă, ei prețuiau tovărășia Fiului lui Dumnezeu și a îngerilor cerești, pentru că le puteau povesti, la fiecare vizită, noile lor descoperiri despre frumusețile naturii din plăcutul lor cămin, Edenul, și aveau multe întrebări cu privire la lucrurile pe care nu le puteau înțelege limpede.IM 29.2

Cu bunăvoință și dragoste, îngerii le-au dat informațiile pe care le doreau. Le-au mai relatat și istoria tristă a răzvrătirii și căderii lui Satana. Atunci ei le-au dat informații clare cu privire la faptul că pomul cunoștinței a fost pus în grădină pentru a fi o garanție a ascultării și dragostei lor față de Dumnezeu; că starea înaltă și fericită a îngerilor sfinți avea să fie păstrată cu condiția ascultării; că și ei se aflau în aceeași situație: puteau să asculte de Legea lui Dumnezeu și să fie nespus de fericiți sau s-o calce și să-și piardă starea înaltă și să fie cufundați într-o disperare fără margini.IM 29.3

Ei i-au spus lui Adam și Evei că Dumnezeu nu-i constrânge să asculte, că El nu le-a luat puterea de a merge contrar voinței Lui; că ei erau ființe morale, libere să asculte sau să nu asculte. Nu era decât o singură interdicție pe care Dumnezeu văzuse potrivit s-o așeze asupra lor. Dacă vor călca voia lui Dumnezeu, vor muri negreșit. Îngerii le-au povestit lui Adam și Evei cum cel mai înălțat înger, următorul în rang după Domnul Hristos, a refuzat să asculte de Legea lui Dumnezeu, pe care El o stabilise ca să guverneze ființele cerești; cum răzvrătirea lui provocase război în cer; cum răzvrătiții au fost îndepărtați și fiecare înger care se unise cu el în a se îndoi de autoritatea marelui Iehova a fost alungat din cer; și cum acest vrăjmaș căzut era acum împotrivitorul a tot ceea ce privea interesele lui Dumnezeu și ale Fiului Său iubit.IM 30.1

Ei le-au spus că Satana și-a propus să le facă rău și că era necesar ca ei să fie în gardă, căci puteau veni în contact cu inamicul căzut; acesta, însă, nu le putea face rău cât timp ei ascultau de porunca lui Dumnezeu, căci, dacă ar fi fost necesar, toți îngeri din cer le-ar fi venit în ajutor ca să nu-i vatăme dușmanul în vreun fel. Dacă nu ascultau, însă, de porunca lui Dumnezeu, atunci Satana ar avea putere să-i necăjească, să-i încurce și să-i tulbure. Dacă rămâneau statornici împotriva primelor aluzii ale lui Satana, erau în tot atâta siguranță ca și îngerii cerești. Dar, dacă se supuneau ispititorului, Acela care nu i-a cruțat pe îngerii înălțați nu i-ar fi cruțat nici pe ei. Ei trebuie să sufere pedeapsa păcatului lor deoarece Legea lui Dumnezeu este la fel de sacră ca și El Însuși, iar El cere ascultare fără rezerve de la toți cei din cer și de pe pământ.IM 30.2

Îngerii au avertizat-o pe Eva să nu se despartă de Adam în activitatea ei, deoarece ar putea fi adusă în contact cu acest vrăjmaș căzut. Despărțiți ar fi fost într-o primejdie mai mare decât împreună. Îngerii i-au sfătuit să urmeze îndeaproape instrucțiunile pe care li le dăduse Dumnezeu în legătură cu pomul cunoștinței, deoarece în ascultare desăvârșită se aflau în siguranță și atunci dușmanul nu avea putere să-i înșele. Dumnezeu nu i-a permis lui Satana să-i urmărească mereu cu ispite. El putea avea acces la ei numai la pomul cunoștinței binelui și răului.IM 31.1

Adam și Eva i-au asigurat pe îngeri că nu vor călca niciodată porunca expresă a lui Dumnezeu, pentru că plăcerea lor cea mai mare era împlinirea voii Lui. Îngerii s-au unit cu Adam și Eva în acordurile sfinte ale unei muzici armonioase, iar, pe măsură ce cântecele lor răsunau din Edenul fericit, Satana auzea sunetul melodiilor de adorație plină de bucurie pentru Tatăl și Fiul. Invidia, ura și dușmănia lui creșteau pe măsură ce asculta și el și-a exprimat față de urmașii lui dorința puternică de a-i incita (pe Adam și Eva) la neascultare și a aduce îndată mânia lui Dumnezeu asupra lor, schimbându-le cântecele de laudă în ură și blesteme la adresa Făcătorului lor.IM 31.2