Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Istoria Mântuirii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Iosif în Egipt

    Frații lui Iosif și-au propus să-l omoare, dar până la urmă s-au mulțumit să-l vândă ca sclav pentru a-l împiedica să devină mai mare decât ei. Credeau că l-au trimis acolo unde nu-i mai putea deranja cu visurile lui și unde nu exista posibilitatea ca acestea să se împlinească. Dar Dumnezeu avea sub control chiar calea pe care au urmat-o ei, ca să împlinească ceea ce ei planificaseră să nu aibă loc niciodată: ca Iosif să stăpânească peste ei.IM 101.2

    Dumnezeu nu l-a lăsat pe Iosif să meargă singur în Egipt. Îngerii au pregătit calea pentru primirea lui. Potifar, un ofițer al lui Faraon, căpetenia străjerilor, l-a cumpărat de la ismaeliți. Domnul a fost cu Iosif și a făcut să-i meargă bine și să capete trecere înaintea stăpânului lui, așa că acesta i-a dat în grijă tot ce poseda. “Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea; și nu se îngrijea de nimic, decât de hrana pe care o mânca.” Se considera o urâciune ca un evreu să pregătească mâncarea unui egiptean.IM 101.3

    Când Iosif a fost ispitit să se abată de la calea cea dreaptă, să calce Legea lui Dumnezeu și să se dovedească necredincios față de stăpânul lui, el a rezistat cu hotărâre. În răspunsul pe care i l-a dat soției stăpânului său, a dat mărturie despre puterea înălțătoare care vine din frica de Dumnezeu. După ce a vorbit despre marea încredere a stăpânului în el, căci îi dăduse pe mână tot ce avea Iosif, a exclamat: “Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” El n-a vrut să se lase abătut de la calea neprihănirii și să calce legea lui Dumnezeu, de nici o tentație sau amenințare.IM 101.4

    Atunci când a fost acuzat de o crimă josnică, el nu s-a afundat în disperare. În conștiența nevinovăției și dreptății, s-a încrezut mai departe în Dumnezeu, iar El, care îl susținuse și până atunci, nu l-a părăsit. Iosif a fost legat cu lanțuri și ținut într-o închisoare întunecoasă. Dar, Dumnezeu a schimbat chiar această nenorocire într-o binecuvântare. I-a dat trecere înaintea mai marelui închisorii și, curând, lui Iosif i-a fost încredințată sarcina supravegherii tuturor celor închiși.IM 102.1

    Iată un exemplu pentru toate generațiile care vor trăi pe pământ. Deși s-ar putea să fie expuși ispitelor, oamenii ar trebui totuși să-și dea întotdeauna seama că există un mijloc de apărare la îndemână, iar dacă nu vor fi protejați va fi numai greșeala lor. Dumnezeu va fi un ajutor care nu lipsește și Duhul Lui va fi un scut. Chiar dacă sunt înconjurați de cele mai puternice ispite, există un izvor de putere la care să recurgă pentru a rezista.IM 102.2

    Cât de cumplit a fost atacul asupra moralității lui Iosif! Venea printr-o persoană cu influență, care putea într-adevăr să-l ducă pe un drum greșit. Totuși, cât de prompt și hotărât a rezistat el. Iosif a suferit pentru virtutea și integritatea lui, întrucât cea care voise să-l ducă în rătăcire s-a răzbunat împotriva purității pe care n-a putut-o corupe și, prin influența ei, a făcut să fie aruncat în închisoare, acuzându-l de un rău respingător. Acolo, Iosif a suferit pentru că n-a vrut să renunțe la integritatea lui. El și-a așezat reputația și interesele în mâinile lui Dumnezeu. Deși a îngăduit ca Iosif să fie chinuit un timp, pentru a-l pregăti să ocupe o poziție importantă, totuși Dumnezeu i-a ocrotit reputația înnegrită de un acuzator rău și, după aceea, la timpul Lui potrivit, a făcut-o să strălucească. Dumnezeu a făcut ca temnița însăși, să fie calea spre înălțarea lui. Virtutea își va aduce în timp propria răsplată. Scutul care apăra inima lui Iosif era frica de Dumnezeu, care l-a făcut să fie credincios și drept față de stăpânul lui și loial față de Dumnezeu.IM 102.3

    Cu toate că Iosif a fost înălțat la rangul de conducător al întregii țări, el nu L-a uitat pe Dumnezeu. știa că este un străin într-o țară străină, despărțit de tatăl și de frații lui, care îl întristaseră adesea, dar el credea cu hotărâre că Dumnezeu îi conducea viața pentru a-l pune într-o poziție importantă. Depinzând continuu de Dumnezeu, el și-a îndeplinit cu credincioșie toate datoriile funcției sale de conducător peste țara Egiptului.IM 103.1

    Iosif umbla cu Dumnezeu. El nu putea fi determinat prin nici o ispită sau amenințare să se abată de la calea neprihănirii și să calce Legea lui Dumnezeu. Stăpânirea lui de sine și răbdarea lui în necaz, precum și fidelitatea lui neclintită, au rămas înregistrate spre binele tuturor celor care aveau să trăiască după el. Când frații lui și-au recunoscut păcatul înaintea lui, Iosif i-a iertat cu mărinimie, iar prin faptele lui de bunăvoință și de iubire a arătat că nu nutrea resentimente din cauza cruzimii cu care se purtaseră față de el mai înainte.IM 103.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents