Moise își pierde răbdarea

“Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. și Moise le-a zis: ‘Ascultați, răzvrătiților! Trebuie oare să vă scoatem noi apă din stânca aceasta?’ Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul și a ieșit apă din belșug, așa încât a băut și adunarea și au băut și vitele. Atunci Domnul a zis lui Moise: ‘Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.’”IM 165.2

Moise a păcătuit. Era obosit din cauza cârtirilor neîncetate ale poporului împotriva lui și împotriva poruncii Domnului. A luat toiagul și, în loc să vorbească stâncii, cum îi poruncise Dumnezeu, a lovit stânca de două ori, după ce a spus: “Trebuie oare să vă scoatem noi apă din stânca aceasta?” De data aceasta a vorbit neînțelept. El nu a zis: Dumnezeu vă va arăta acum încă o dovadă a puterii Sale și vă va scoate apă din această stâncă. El nu I-a atribuit lui Dumnezeu puterea și slava de a face să curgă iarăși apă din stânca de granit și, prin urmare, nu L-a înălțat înaintea poporului. Din cauza acestei căderi a lui Moise, Dumnezeu nu i-a îngăduit să conducă poporul în țara făgăduită.IM 165.3

Întrucât era nevoie de manifestarea puterii lui Dumnezeu, acea ocazie era foarte solemnă, iar Moise și Aaron ar fi trebuit să se folosească de ea pentru a face o impresie favorabilă asupra oamenilor. Moise, însă, era agitat, nerăbdător și mânios din cauza cârtirilor poporului și a zis: “Ascultați, răzvrătiților! Va trebui oare să vă scoatem noi apă din stânca aceasta?” Spunând aceasta, el accepta de fapt că Israelul cârtitor avea dreptate când îl acuza pe el că îi scosese din Egipt. Dumnezeu iertase poporului fărădelegi mai mari decât această greșeală a lui Moise, dar nu putea privi păcatul unui conducător la fel ca al celor care erau conduși. Nu putea să scuze păcatul lui Moise și să-i permită să intre în țara făgăduită.IM 166.1

Prin aceasta, Domnul a dat poporului Său o dovadă de netăgăduit că El, care săvârșise o eliberare atât de minunată scoțându-i din robia egipteană, era Îngerul cel puternic care mergea înaintea lor în timpul tuturor călătoriilor lor, El, nu Moise; și despre Sine spusese: “Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui și ascultă glasul Lui; să nu te împotrivești Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.” Exod 23, 20.21.IM 166.2

Moise a luat asupra lui slava ce aparținea lui Dumnezeu și a fost nevoie ca Dumnezeu să procedeze în felul acesta cu el, ca răzvrătitul Israel să fie lămurit pentru totdeauna că nu Moise era acela care îi scosese din Egipt, ci Însuși Dumnezeu. Domnul îi încredințase lui Moise povara conducerii poporului Său, în timp ce Îngerul cel puternic mergea înaintea lor și călăuzea toate călătoriile lor. Din cauză că ei uitau așa de ușor că Dumnezeu îi conducea prin Îngerul Său și erau gata să atribuie omului ceea ce numai puterea Sa putea înfăptui, El i-a pus la probă și i-a încercat, să vadă dacă-L vor asculta sau nu. Ei au căzut la fiecare test. În loc să creadă și să-L recunoască pe Dumnezeu care le semănase calea cu dovezi clare ale puterii, grijii și dragostei Lui, n-au crezut în El, ci au pus pe seama lui Moise faptul că ieșiseră din Egipt, învinuindu-l ca fiind cauza tuturor nenorocirilor lor. Moise le-a suportat încăpățânarea cu o răbdare remarcabilă. Odată au amenințat să-l omoare cu pietre.IM 166.3