Adunările de înviorare spirituală din Greenville

Aproximativ în aceeași perioadă, am început să lucrăm pentru frații și prietenii noștri din apropiere de Greenville. Așa cum se întâmplă în multe locuri, frații noștri aveau nevoie de ajutor. Erau unii care respectau Sabatul, deși nu aparțineau nici unei biserici, dar erau și unii care renunțaseră la respectarea Sabatului. Ne-am simțit îndemnați să ajutăm aceste suflete sărmane, dar comportamentul din trecut și atitudinea prezentă a membrilor de seamă ai bisericii față de aceste persoane au făcut să ne fie aproape imposibil să ne apropiem de ele.SVM 186.1

Unii dintre frații noștri fuseseră prea rigizi în tratarea celor greșiți și prea aspri în exprimare. Când unii nu au vrut să accepte sfatul lor și s-au îndepărtat de ei, frații au fost înclinați să spună: “Ei bine, dacă vor să plece, să-i lăsăm să plece”. În timp ce așa-zișii urmași ai lui Isus manifestau o lipsă atât de mare în ce privește compasiunea, îndelunga răbdare și amabilitatea Sa, aceste suflete sărmane, greșite, lipsite de experiență și lovite de Satana erau destinate unui eșec sigur în păstrarea credinței. Oricât de mari ar fi păcatele și greșelile celui căzut, frații noștri trebuie să învețe să manifeste nu numai duioșia Marelui Păstor, ci și grija neobosită și iubirea pentru oaia sărmană și rătăcită. Pastorii noștri lucrează din greu și predică săptămână după săptămână, bucurându-se de cele câteva suflete care acceptă adevărul. Cu toate acestea, niște frați cu o gândire pripită și aspră pot distruge în numai cinci minute întreaga lor lucrare, îngăduindu-și să cultive simțăminte care îi îndeamnă la cuvinte ca acestea: “Ei bine, dacă vor să plece, să-i lăsăm să plece”.SVM 186.2

Am ajuns la concluzia că nu putem face nimic pentru oile rătăcite din apropierea noastră, până când nu vom corecta mai întâi greșelile multora dintre membrii bisericii. Aceștia lăsaseră sufletele sărmane să se îndepărteze, fără a simți vreo povară pentru ele. Am scris mărturii precise, nu numai pentru cei care greșiseră grav, ajungând astfel în afara bisericii, ci și pentru acei membri din interior, care greșiseră la fel de mult, prin faptul că nu au plecat în căutarea oilor pierdute.SVM 187.1