Înnoirea speranței

Toate speranțele noastre se concentrau asupra venirii Domnului în anul 1844. Era, de asemenea, timpul vestirii soliei celui de-al doilea înger, care zbura prin mijlocul cerului, strigând: “A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare”. (Apocalipsa 14, 8.) Solia a fost proclamată pentru prima dată de slujitorii lui Dumnezeu în toamna anului 1844. Ca urmare, mulți credincioși au părăsit bisericile apostate. Împreună cu cea de a doua solie îngerească, a fost vestită și solia “Strigătului de la miezul nopții” [Vezi Matei 25, 1-13.]: “Iată, Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare”. Lumina privitoare la solia aceasta s-a răspândit în toate colțurile țării, iar mesajul ei a sensibilizat mii de oameni. Ea a străbătut oraș după oraș și sat după sat, mergând până în cele mai îndepărtate regiuni, și a ajuns atât la cei talentați și învățați, cât și la oamenii umili și neînsemnați.SVM 59.1

Acesta a fost cel mai fericit an din viața mea. Inima îmi era plină de sentimentul unei așteptări fericite, dar simțeam o milă și o mare îngrijorare pentru cei care erau descurajați și nu mai aveau nici o speranță în Isus. Noi ne-am unit, ca popor, înălțând rugăciuni fierbinți pentru a primi o experiență adevărată, precum și dovada inconfundabilă a acceptării noastre din partea lui Dumnezeu.SVM 59.2