Cuvântarea fratelui Daniells

Un solo, “Odihnă pentru mâna truditoare”, interpretat de profesorul Griggs, a fost urmat de mesajul președintelui Conferinței Generale, fratele A. G. Daniells. Vorbitorul a prezentat succint, și totuși clar, perioada de început a vieții și experienței creștine a sorei White, precum și activitățile ei ulterioare. Prima parte a cuvântării sale a constituit o schiță biografică și a conturat ideea principală ce a străbătut întreaga prezentare, și anume că adevărul autentic al lui Dumnezeu a fost dăruit bisericii rămășiței prin intermediul darului prețios al Spiritului Profeției.SVM 467.3

Cu privire la chemarea din perioada timpurie a vieții sorei White, de a-I sluji lui Dumnezeu într-un mod special, precum și cu privire la roadele care au caracterizat lucrarea ei, fratele Daniells a spus:SVM 468.1

“Ea a adoptat Biblia drept călăuză supremă a vieții și, prin intermediul învățăturilor ei, a ajuns să fie pe deplin convinsă că a doua venire a lui Hristos este aproape. Din acel moment nu a mai șovăit niciodată. Crezând cu tot sufletul, ea a simțit că unul dintre scopurile supreme ale fiecărei persoane care trăiește în acest timp este acela de a trăi o viață în Hristos și de a investi toate resursele în slujba salvării celor pierduți.SVM 468.2

Această concepție a condus-o la rugăciune neîncetată pentru prezența lăuntrică a Duhului Sfânt. Dorința ei stăruitoare după această prezență divină a fost împlinită într-o măsură mai mare decât și-ar fi închipuit…. Viața ei de o deplină consacrare, ascultare și rugăciune pentru ajutor a fost răsplătită prin primirea darului profeției, unul dintre cele mai alese daruri ale Duhului.SVM 468.3

În luna decembrie 1844, Duhul Sfânt i-a dăruit o descoperire a celei de a doua veniri a lui Hristos. În această viziune a viitorului, îi era prezentată o imagine a răsplătirii glorioase care îi așteaptă pe cei răscumpărați și soarta teribilă care va veni asupra tuturor celor ce refuză să-I slujească Domnului. Această viziune a destinului familiei omenești a lăsat o impresie profundă asupra inimii ei. În acest context a primit însărcinarea de a lucra în calitate de sol al lui Dumnezeu. Ea a simțit că Dumnezeu îi poruncea să vestească solia luminii și a mântuirii.SVM 468.4

Aceasta a constituit o mare încercare. Avea doar șaptesprezece ani. Era mică, fragilă și timidă, dar după o frământare îndelungată și serioasă, a cedat chemării Domnului ei, apoi i-au fost dăruite curajul și puterea de a-și începe lucrarea de o viață.SVM 469.1

După această consacrare și biruință, a urmat o serie de experiențe remarcabile, de o veridicitate inconfundabilă, considerată de lucrătorii asociați din acel timp ca o manifestare a darului profeției, făgăduit bisericii rămășiței de către Domnul Hristos. Cei care i-au fost asociați de-a lungul anilor ce au trecut de la acea dată nu au avut niciodată nici un motiv să-și schimbe convingerea că descoperirile primite de ea pe parcursul timpului veneau de la Dumnezeu.”SVM 469.2

Fratele Uriah Smith, asociat în această lucrare de-a lungul întregii vieți, atât alături de fratele, cât și de sora White, a depus următoarea mărturie cu privire la darul manifestat în învățăturile ei:SVM 469.3

“Fiecare test la care pot fi supuse aceste manifestări ale Duhului Sfânt dovedește că sunt veritabile. Dovada internă și externă care le susține este convingătoare. Ele sunt în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu ele însele. Dacă aceia care sunt cei mai în măsură să judece nu au fost înșelați tot timpul, atunci putem spune că Duhul lui Dumnezeu a fost prezent în mod evident, de fiecare dată când au fost date. Pentru fiecare persoană care a asistat la desfășurarea lor, aceste manifestări liniștite, demne și impresionante s-au recomandat de la sine, fiind în opoziție totală cu manifestările false ori fanatice.SVM 469.4

Rodul lor este de așa natură încât evidențiază faptul că sursa din care provin este opusă răului.SVM 469.5

1. Ele tind spre cea mai curată moralitate. Ele demască orice viciu și îndeamnă la practicarea tuturor virtuților. Ele evidențiază pericolele prin care trebuie să trecem pe calea spre Împărăție. Ele dezvăluie planurile amăgitoare ale lui Satana. Ele ne avertizează împotriva curselor lui. Ele au dat pe față strategiile subtile ale fanatismului pe care vrăjmașul a încercat să îl infiltreze în mijlocul nostru. Ele au descoperit nelegiuiri ascunse, au adus la lumină greșeli acoperite și au scos la iveală motivele rele ale celor ipocriți. La fiecare pas, ele au ferit cauza adevărului de primejdii. Ele au trezit din nou și din nou la o mai mare consacrare față de Dumnezeu, la eforturi mai zeloase pentru sfințirea inimii și la o mai mare sârguință în slujba Domnului nostru și pentru cauza Lui.SVM 469.6

2. Ele ne conduc la Hristos. Asemenea Bibliei, Îl evidențiază ca unica speranță și singurul Mântuitor al omenirii. Ele ne descriu viu și detaliat caracteristicile vieții Sale sfinte și exemplul Său divin și, prin apeluri irezistibile, ne îndeamnă să mergem pe urmele Sale.SVM 470.1

3. Ele ne conduc la Biblie. Ele evidențiază faptul că această carte constituie Cuvântul inspirat și neschimbător al lui Dumnezeu. Ele ne sfătuiesc să considerăm acest Cuvânt ca fiind sfătuitorul nostru și regula credinței și a practicii noastre. Cu o putere convingătoare, ele ne determină să studiem îndelung și atent paginile lui și să ne familiarizăm cu învățăturile lui, pentru că prin el vom fi judecați în ziua de pe urmă.SVM 470.2

4. Ele au adus mângâiere și consolare pentru multe inimi. Ele l-au întărit pe cel slab, l-au încurajat pe cel sărman și i-au dat speranță celui deznădăjduit. Ele au instaurat ordinea în locul confuziei, au clarificat lucrurile complicate și au răspândit lumină în locurile întunecate.SVM 470.3

La data de 30 august 1846, sora Harmon s-a căsătorit cu James White, născut în Palmyra, Somerset County, Maine. De la data căsătoriei lor și până la decesul fratelui White, în 6 august 1881, viața sorei White a fost strâns legată de aceea a soțului ei în activitatea energică a lucrării Evangheliei. Ei au călătorit pretutindeni în Statele Unite, predicând, scriind, înființând și dezvoltând, organizând și administrând. Timpul și roadele au dovedit cât de vaste și de solide au fost temeliile așezate de ei și cât de înțelept și de bine au fost ridicate.SVM 470.4

Concepțiile susținute și formulate pe larg de sora White cu privire la subiecte fundamentale — suveranitatea lui Dumnezeu, divinitatea lui Hristos, eficacitatea Evangheliei, inspirația Scripturilor, maiestatea Legii, caracterul păcatului și eliberarea de sub puterea lui, frățietatea dintre oameni și relațiile și responsabilitățile implicate — învățăturile ei în privința acestor mari subiecte și viața ei dedicată Domnului și slujirii semenilor au fost impresionante datorită descoperirilor primite din partea Duhului divin. Ele sunt roadele Aceluiași Duh — roade prin care va fi judecată viața și activitatea ei. Ele trebuie să decidă sursa și caracterul spiritului care a dominat întreaga ei viață. ‘După roadele lor îi veți cunoaște’. ‘La lege și la mărturie: căci dacă nu vor vorbi așa, este pentru că nu există lumină în ei’.SVM 471.1

Totuși această temă nu implică nici o incertitudine. Învățătura ei este clară, iar influența vieții ei este pozitivă.SVM 471.2

Nici un învățător creștin din această generație și nici un reformator religios din veacul precedent nu i-au atribuit Bibliei o valoare mai mare. În toate scrierile ei, Biblia este reprezentată ca fiind Cartea cărților, călăuza supremă și întru totul suficientă pentru întreaga familie omenească. În nici una dintre scrierile ei, nu există nici o urmă de ‘înaltă critică’, de ‘ideologie nouă’ și nici o filozofie sceptică sau distructivă. Cei care încă mai cred că Biblia este Cuvântul inspirat și infailibil al viului Dumnezeu vor prețui la cel mai înalt nivel suportul pozitiv și categoric acordat acestei convingeri în scrierile sorei White.SVM 471.3

În învățăturile ei, Hristos este recunoscut și înălțat ca unicul Mântuitor al păcătoșilor. Declarația îndrăzneață și fără echivoc a ucenicilor că ‘nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți’ este accentuată. Puterea de a răscumpăra din păcat și din efectele lui se află numai în El, și toți oamenii sunt îndrumați spre El.SVM 472.1

Scrierile ei susțin cu fermitate doctrina că Evanghelia, așa cum este revelată în Sfintele Scripturi, este singura care prezintă calea mântuirii. Nu se acordă nici o recunoaștere nici unuia dintre filozofii Indiei sau codurilor etice din Burma sau din China ca o comparație cu Evanghelia Fiului lui Dumnezeu. Doar ea este speranța pentru o lume pierdută.SVM 472.2

Duhul Sfânt, reprezentantul Domnului Hristos pe pământ, a fost însărcinat ca învățător ceresc și călăuzitor trimis în această lume de Domnul nostru, la înălțarea Sa, pentru a face real în inimile și viețile oamenilor tot ce El a făcut posibil prin moartea Sa pe cruce. Darurile acestui Duh divin, așa cum sunt enumerate în Evanghelii și în Epistolele Noului Testament, sunt recunoscute, acceptate, cerute în rugăciune și primite în felul pe care Duhul îl consideră potrivit.SVM 472.3

Biserica instituită de Domnul nostru și dezvoltată de ucenicii Săi în primul secol este evidențiată ca având un model divin. Prerogativele și autoritatea ei sunt pe deplin recunoscute și toate rânduielile ei sunt respectate. Valoarea organizării și a ordinii evanghelice, așa cum este revelată în Scripturi, este accentuată în mod deosebit, pentru eficiența bisericii în toate activitățile ei de pretutindeni în lume.SVM 472.4

Prin lumina și prin sfaturile care i-au fost date, sora White a susținut concepții vaste și progresiste cu privire la probleme vitale care influențează bunăstarea și înălțarea familiei omenești din punct de vedere moral, intelectual, fizic și social, precum și din punct de vedere spiritual. Scrierile ei sunt pline de învățături clare și pozitive, pledând în favoarea unei educații creștine cuprinzătoare și practice pentru fiecare tânăr și tânără. Ca răspuns la sfaturile ei insistente, denominațiunea cu care a conlucrat susține în prezent un sistem de educație pentru toți copiii și tinerii.SVM 473.1

Scrierile ei prezintă concepțiile cele mai cuprinzătoare cu privire la reforma sănătății, la cumpătare și la legile vieții, precum și la folosirea rațională și eficientă a unor remedii pentru tratarea bolilor. Adoptarea acestor principii a așezat poporul pentru care a lucrat ea în primele rânduri, printre cei care susțin reforme de sănătate asemănătoare și lucrează pentru îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor.SVM 473.2

Nici statutul social al familiei nu a fost pierdut din vedere. Sclavia, sistemul castelor, prejudecățile rasiale nedrepte, oprimarea celor săraci, neglijarea celor nefericiți — toate acestea sunt evidențiate ca fiind necreștinești și o piedică serioasă în calea bunăstării neamului omenesc și ca rele pe care biserica lui Hristos a fost chemată de Domnul ei să le înlăture.SVM 473.3

În scrierile sorei White, se acordă o atenție proeminentă responsabilităților bisericii în ceea ce privește misiunile din străinătate și de acasă. Fiecare membru al bisericii este îndemnat să fie o lumină în lume, o binecuvântare pentru cei cu care este în legătură. Toți trebuie să trăiască viața lipsită de egoism a Domnului, în slujba altora. Iar în țările creștine, biserica trebuie să depună cele mai înalte eforturi de a-i evangheliza pe cei care se adâncesc în întunericul și în superstiția provenite din țările păgâne. Mergeți în toată lumea, predicați în toată lumea, lucrați în toată lumea, este îndemnul care străbate toate scrierile sorei White, așa cum va ilustra următorul citat:SVM 473.4

‘Membrii bisericii trebuie să aibă o credință din ce în ce mai mare, împărtășindu-se de zelul inspirat de aliații lor cerești nevăzuți, de cunoașterea resurselor inepuizabile de care dispun, de măreția lucrării în care sunt angajați și de puterea Conducătorului lor. Cei care se așază sub controlul lui Dumnezeu, spre a fi călăuziți și conduși de El, vor înțelege cursul neîntrerupt al evenimentelor rânduite de El. Inspirați de Spiritul Aceluia care și-a dat viața pentru viața lumii, ei nu vor mai sta într-o stare de inactivitate și de neputință, arătând spre lucrurile pe care nu sunt capabili să le facă. Ei vor îmbrăca armura cerului și vor merge la război, hotărâți să facă și să îndrăznească pentru Dumnezeu, știind că atotputernicia Lui va împlini nevoile lor.’SVM 474.1

În acest fel, timp de mai bine de șaptezeci de ani, ea și-a dedicat viața într-o slujire activă a cauzei lui Dumnezeu pentru omenirea păcătoasă, suferindă și nefericită. Din 1846 și până în 1885, a călătorit pretutindeni în Statele Unite, după care a vizitat Europa, dedicând doi ani pentru activitatea în acele locuri, activitate care era într-o perioadă de formare. În anul 1891, a plecat în Australia, unde a rămas timp de nouă ani, călătorind prin colonii și investindu-și toate energiile pentru dezvoltarea lucrării.SVM 474.2

La întoarcerea în Statele Unite, în anul 1900, la vârsta de 73 de ani, ea a simțit că misiunea de a călători era aproape îndeplinită și că trebuia să-și dedice restul vieții pentru a scrie. Astfel, în timpul scurt care i-a rămas, a continuat să lucreze din greu, până la decesul survenit la vârsta înaintată de aproape 88 de ani.SVM 474.3

Probabil că înțelepciunea noastră nu este suficientă pentru a spune în mod precis care etapă a vieții sorei White a fost de cea mai mare valoare pentru lume, dar se pare că marile volume de literatură biblică, pe care le-a lăsat în urmă, se vor dovedi a fi cel mai mare serviciu adus omenirii. Cărțile ei numără mai mult de douăzeci de volume. Unele dintre acestea au fost traduse în multe limbi vorbite în diferite părți ale lumii. Ele au ajuns acum la o circulație de peste două milioane de exemplare și continuă să fie publicate cu miile.SVM 475.1

Când parcurgem întregul domeniu al adevărului Evangheliei — al relației omului cu Domnul său și cu semenii — trebuie să observăm că sora White, în toate scrierile ei, a pus la dispoziție un suport pozitiv și constructiv pentru toate aspectele fundamentale. Ea a venit în întâmpinarea fiecărui aspect vital al nevoii omului și l-a înălțat la un nivel mai înalt.SVM 475.2

Acum, ea se odihnește. Glasul ei a încetat să vorbească, pana ei a fost lăsată la o parte. Dar influența puternică a acelei vieți active, pline de Duh și de forță, va continua să existe. Acea viață a fost legată de Cel Veșnic, a fost unită cu Dumnezeu. Solia proclamată și lucrarea înfăptuită constituie un monument care nu va pieri și nu se va prăbuși niciodată. Multele volume pe care le-a lăsat în urmă, tratând fiecare etapă a vieții umane, îndemnând la toate reformele necesare bunăstării societății, reprezentată de familie, oraș, stat și națiune, vor continua să modeleze o atitudine publică și un caracter personal. Soliile lor vor fi împărtășite într-o mai mare măsură decât au fost împărtășite în trecut. O dată cu trecerea anilor, cauza căreia i-a fost dedicată viața și pe care această viață a influențat-o și a condus-o la un asemenea nivel al progresului va continua să contribuie la înaintare, cu o forță și o rapiditate mai mari. Noi, cei care suntem implicați în această lucrare, nu trebuie să ne temem de nimic altceva decât de propriul eșec în a ne îndeplini partea, cu toată credincioșia și loialitatea pe care ar trebui să le dovedim.”SVM 475.3