O altă încercare a credinței

Pe măsură ce studiile școlare înaintau, tot mai multe familii veneau pentru a le oferi copiilor lor avantajele școlii, iar participarea la adunările din Sabat a devenit mult prea numeroasă pentru capela temporară de deasupra sălii de mese, în care fusese amenajat spațiul pentru o sută de locuri. În primii ani, adunările de Sabat s-au desfășurat mai întâi în sala de mese din Hotelul Healey, după aceea în spațiul întunecos și lipsit de confort al depozitului fabricii de cherestea. Prin urmare, capela cea mică era un loc de adunare mult mai bun decât depozitul fabricii de cherestea, dar acum ajunsese prea mică. S-a discutat mult cu privire la ce trebuia făcut și, în cele din urmă, frații s-au hotărât să construiască o biserică frumoasă și confortabilă, suficient de spațioasă pentru toți participanții.SVM 366.1

Într-o cuvântare rostită în cadrul săptămânii de rugăciune din luna iunie 1898, sora White s-a referit la această experiență, spunând:SVM 366.2

“Când a venit timpul să se construiască această casă de adunare, ne-am confruntat cu o altă încercare a credinței și a loialității. Am organizat o ședință de comitet pentru a decide ce trebuia făcut. Orice cale părea blocată de dificultăți. Unii spuneau: ‘Să construim o clădire mică, iar când vor veni banii, o vom extinde, deoarece în prezent nu putem construi o clădire așa cum dorim’. Alții spuneau: ‘Să așteptăm până când vom avea banii necesari pentru a construi o clădire confortabilă’. Ne gândeam să procedăm în felul acesta, dar cuvântul Domnului mi-a vorbit într-o viziune de noapte și mi-a zis: ‘Începeți să construiți fără nici o amânare’.SVM 366.3

Atunci am decis că trebuie să realizăm lucrarea și să începem prin credință. Chiar în noaptea următoare am primit două sute de lire din Africa de Sud … ca ajutor pentru construcția casei de adunare. Credința noastră fusese încercată, noi hotărâserăm să începem lucrarea, iar acum Domnul punea în mâinile noastre acest dar substanțial. Cu această încurajare, lucrarea a început cu seriozitate. Comitetul școlii a pus la dispoziție terenul și o sută de lire, două sute de lire au fost primiți de la Uniunea de Conferințe, iar membrii bisericii au dăruit ce au putut. Prietenii din afară bisericii ne-au ajutat, iar constructorii au lucrat voluntar, fapt care era un ajutor la fel de valoros ca și banii. În felul acesta, lucrarea a fost adusă la îndeplinire, iar acum avem această frumoasă biserică în care au loc patru sute de persoane”. — The Review and Herald, 1 noiembrie, 1898.SVM 367.1

Între timp, școala a prosperat și un mare număr de tineri și tinere a fost pregătit să intre în slujba Domnului. La adunarea de tabără din Queensland, desfășurată la Brisbane, în 14-24 octombrie 1898, sora White a făcut o retrospectivă a experiențelor încurajatoare petrecute de-a lungul dezvoltării școlii, după cum urmează:SVM 367.2

“În primul an … am avut o participare de șaizeci de studenți, dintre care aproximativ treizeci aveau peste șaisprezece ani, iar, dintre ei, zece erau angajați în perioada vacanței, în diferite ramuri de activitate religioasă. În cel de-al doilea an, am avut o participare de o sută de studenți, dintre care cincizeci aveau peste șaisprezece ani, iar pentru treizeci și doi s-a găsit de lucru pentru perioada vacanței. Douăzeci și cinci dintre ei au fost angajați de Conferințe și în cadrul unor asociații în domeniul activităților religioase”. — Idem, 28 martie, 1899.SVM 367.3