Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Schiţe din viaţa mea

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Asigurări mângâietoare

    Acele zile au fost triste. Priveam la cei trei micuți ai mei și mă temeam că în curând vor rămâne fără tată. Mintea îmi era copleșită de astfel de gânduri: Soțul meu va muri, fiindcă a muncit prea mult pentru cauza adevărului prezent, și cine va înțelege motivul suferinței lui? Cine cunoaște poverile pe care le-a purtat ani de zile, responsabilitatea extremă care i-a distrus spiritul și i-a ruinat sănătatea, ducându-l în cele din urmă în mormânt și lăsându-i familia lipsită și nevoiașă? Adesea mă întrebam: Oare lui Dumnezeu nu-I pasă de aceste lucruri? Îngăduie El ca toate acestea să treacă neobservate? Am fost mângâiată să știu că există în ceruri Cineva care judecă fără părtinire și că fiecare sacrificiu, fiecare act de renunțare la sine și fiecare tulburare provocată de teamă, suportate pentru cauza Lui, sunt înregistrate cu credincioșie în cer și vor fi răsplătite. Ziua Domnului va aduce la lumină și va arăta lucrurile care încă nu se văd.SVM 157.2

    Mi-a fost arătat că Dumnezeu a plănuit să-l întărească pe soțul meu încetul cu încetul, că trebuia să exercităm o credință puternică, deoarece fiecare efort pe care îl vom face, va fi întâmpinat de un contraatac nemilos al lui Satana, că trebuia să ne îndepărtăm privirile de la aparențe și să credem. De trei ori pe zi, ne retrăgeam în singurătate pentru a ne înfățișa înaintea lui Dumnezeu, rugându-ne stăruitor pentru redobândirea sănătății lui. Domnul a ascultat cu bunăvoință strigătele noastre fierbinți și soțul meu a început să se refacă. Nu-mi pot descrie simțămintele din acea perioadă mai bine decât am făcut-o într-o scrisoare adresată sorei Howland:SVM 158.1

    “Sunt mulțumită că acum pot să mă ocup personal de copiii mei. [În toamna anului 1853, când s-au întors din turneul în est, în casa lor din Rochester, fratele și sora White l-au adus cu ei pe Henry, cel mai mare dintre copiii lor, care fusese îngrijit cu o deosebită dragoste de către fratele și sora Howland.] Săptămâni întregi am fost însetată și înfometată după mântuire și ne-am bucurat de o comuniune aproape neîntreruptă cu Dumnezeu. De ce să rămânem departe de fântână, când putem merge să bem? De ce să murim de foame, când există un depozit plin, care se află la dispoziția noastră? Oh, sufletul meu, mănâncă și soarbe zi de zi bucuria cerească! Nu-mi voi reține cuvintele. Lauda lui Dumnezeu este în inima mea și pe buzele mele. Putem să ne bucurăm în plinătatea iubirii Mântuitorului. Putem să gustăm măreția Lui plină de slavă. Sufletul meu mărturisește despre aceasta. Întristarea mi-a fost risipită de această lumină prețioasă și nu o voi putea uita niciodată. Doamne, ajută-mă să păstrez amintirea ei vie. Oh, sufletul meu, trezește-te cu toate puterile tale! Trezește-te și adoră-L pe Răscumpărătorul tău pentru iubirea Sa minunată!SVM 158.2

    Vrăjmașii noștri pot să pară biruitori. Ei pot rosti cuvinte amare și buzele lor pot născoci minciuni, înșelăciuni și batjocuri, totuși noi vom rămâne statornici. Noi știm în cine am crezut. Alergarea noastră nu a fost zadarnică și munca noastră nu a fost fără folos. Vine o zi a răsplătirii, când toți vor fi judecați după faptele lor, făcute în trup. Este adevărat că lumea se află în întuneric. Împotrivirea poate să pară foarte puternică. Batjocoritorii și mincinoșii pot să se înrădăcineze tot mai mult în nelegiuirea lor. Cu toate acestea, noi nu vom renunța, ci ne vom sprijini pe brațul Celui Atotputernic, ca să primim putere”.SVM 158.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents