Biruință prin credință

Ne-am încrezut în făgăduința lui Dumnezeu și am decis să înaintăm prin credință. În acea zi, eram așteptați la Auburn pentru a primi primul număr al revistei. Eram convinși că Satana încearcă să ne împiedice, dar soțul meu s-a hotărât să meargă, încrezându-se în Domnul. Fratele Harris și-a pregătit trăsura, iar sora Bonfoey ne-a însoțit în călătorie. Soțul meu a trebuit să fie ajutat să urce în trăsură, dar, cu fiecare milă de drum, s-a simțit tot mai bine. Ne-am păstrat gândurile îndreptate spre Dumnezeu și ne-am exercitat fără încetare credința, continuându-ne călătoria fericiți și plini de pace.SVM 138.3

După ce am primit toate revistele tipărite și ne-am înapoiat la Centerport, am fost siguri că ne-am împlinit datoria și am făcut ce trebuia. Binecuvântarea lui Dumnezeu era cu noi. Deși am fost foarte loviți de Satana, în cele din urmă, prin puterea lui Hristos, am ieșit biruitori. Aveam un mare număr de reviste ce conțineau adevărul prețios pentru poporul lui Dumnezeu.SVM 139.1

Copilul nostru a început să se însănătoșească, iar lui Satana nu i s-a mai îngăduit să-l lovească. Am lucrat de dimineața devreme și până seara târziu, uneori fără a ne permite nici măcar să stăm la masă. Mâncam doar câte ceva în timp ce lucram. Din cauza efortului excesiv pentru împachetarea revistelor, am început să sufăr o durere intensă la umăr, care nu a încetat ani de zile.SVM 139.2

Ne gândeam la o călătorie spre est, și starea copilului nostru devenise iarăși suficient de bună pentru a călători. Prin urmare, am luat pachebotul spre Utica, unde ne-am despărțit de sora Bonfoey, de sora mea, Sarah, și de copilul nostru, pe care fratele Abbey i-a luat acasă la el, iar noi ne-am continuat drumul spre est. A trebuit să facem niște sacrificii, despărțindu-ne de cei de care eram legați prin legăturile duioase ale sufletului. Inima noastră era legată în special de micul Edson, a cărui viață fusese în mare pericol. După aceea, am călătorit spre Vermont și am organizat o conferință la Sutton.SVM 139.3