O încurajare pentru pastorul Morse

Când am vizitat casa pastorului Washington Morse, eram foarte bolnavă. S-au înălțat rugăciuni pentru mine, și Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea. Atunci, am avut o viziune și mi-au fost descoperite unele fapte referitoare la situația fratelui Morse, în legătură cu dezamăgirea din anul 1844.SVM 77.3

Fratele Morse fusese statornic și consecvent în credința că Domnul avea să vină la data aceea. Dar, după ce timpul a trecut, fără ca evenimentul așteptat să aibă loc, el s-a simțit încurcat și incapabil să explice întârzierea. În ciuda dezamăgirii amare, fratele Morse nu a renunțat la credința lui și nu a numit-o “o amăgire fanatică”, așa cum au procedat alții. Totuși era derutat și nu putea înțelege poziția poporului lui Dumnezeu cu privire la timpul profetic. El fusese atât de zelos în proclamarea apropiatei reveniri a Domnului, încât, după ce timpul așteptat a trecut, a căzut într-o stare de deprimare și nu a mai făcut nimic pentru încurajarea celor dezamăgiți, care ajunseseră acum ca o turmă fără păstor, părăsită și lăsată pradă lupilor.SVM 77.4

Atunci mi-a fost prezentat cazul lui Iona. Pastorul Morse era într-o stare asemănătoare profetului dezamăgit. El proclamase solia că Domnul va veni în anul 1844. Timpul trecuse. Simțământul de teamă care pusese parțial stăpânire pe oameni dispăruse, iar acum ei își îngăduiau să-i ridiculizeze pe cei care Îl așteptaseră pe Isus în zadar. Pastorul Morse simțea că era subiectul de batjocură al vecinilor, pe seama lui se făceau tot felul de glume, iar el nu reușea să se împace cu această postură. El nu se gândea la faptul că harul lui Dumnezeu îi oferea lumii un timp mai lung în vederea pregătirii pentru venirea Sa, astfel încât avertizarea cu privire la judecată să poată fi răspândită cât mai departe, iar oamenii să beneficieze de o lumină mai mare. El se gândea numai la umilința suferită de slujitorii lui Dumnezeu.SVM 78.1

În loc să fie descurajat în urma dezamăgirii, așa cum fusese Iona, fratele Morse ar fi trebuit să alunge supărarea lui egoistă și să se bucure de razele luminii prețioase, pe care Dumnezeu o dăduse poporului Său. El ar fi trebuit să se bucure că lumii i se acorda o a doua șansă și să fie dispus să contribuie la înaintarea marii lucrări ce trebuia făcută pe întregul pământ, prin aducerea păcătoșilor la pocăință și la mântuire.SVM 78.2