Activitatea în Noua Zeelandă

La încheierea Conferinței Australiene, sora White a decis să întreprindă o vizită mult amânată în Noua Zeelandă, însoțită de Emily Campbell, care îndeplinea atât rolul de secretară, cât și pe acela de infirmieră. Fiul ei, William C. White, precum și fratele și sora Starr au fost de asemenea alături de ea, în cea mai mare parte a timpului.SVM 341.2

La sosirea în Auckland, în data de 8 februarie, au fost întâmpinați de fratele M. C. Israel și conduși într-o casă mobilată, pe care biserica din Auckland o pusese la dispoziția lor.SVM 341.3

În timpul celor douăsprezece zile de activitate stăruitoare, desfășurată în biserica din Auckland, sora White a vorbit de opt ori. După aceea, a petrecut trei săptămâni împreună cu frații și surorile din Kaeo, cea mai veche biserică adventistă de ziua a șaptea din Noua Zeelandă. Aici a găsit mai mulți tineri promițători, pentru care sora White a lucrat cu sârguință.SVM 341.4

Atât în Auckland, cât și în Kaeo, sora White i-a îndemnat pe frați și pe surori să participe împreună cu familiile lor la conferința anuală, care urma să se desfășoare la sfârșitul lunii martie, în Napier. Această conferință urma să fie prima adunare de tabără organizată de adventiștii de ziua a șaptea la sud de ecuator. Cu privire la experiența aceasta, sora White scria:SVM 341.5

“Simțeam că această primă adunare de tabără trebuia să fie, pe cât posibil, un exemplu pentru toate celelalte adunări de tabără care aveau să se organizeze în viitor. Eu le-am spus oamenilor din nou și din nou: ‘Să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte’. (Evrei 8, 5.)... Domnul Isus le-a zis ucenicilor Lui: ‘Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit’. (Matei 5, 48.)”SVM 341.6

Totuși, cu privire la această adunare de tabără care fusese planificată, se părea că este imposibil să fie stârnit un entuziasm prea mare. De obicei, taberele de corturi erau folosite de constructorii de drumuri și erau destul de binecunoscute, dar nu prea vrednice de dorit. Însă o tabără confortabilă, amenajată pentru un grup de oameni adunați să I se închine lui Dumnezeu, era ceva cu totul nou în Noua Zeelandă.SVM 342.1

Multora le era foarte greu să participe, din cauza crizei financiare. Până la începerea adunării, nu a existat decât o mică speranță cu privire la participarea unui număr mai mare de treizeci de persoane care urmau să fie găzduite în locul de desfășurare a taberei. Au fost pregătite corturi pentru acest număr, dar, îndată ce a început adunarea din diferite biserici, au început să vină oameni neanunțați, până când numărul lor a ajuns de două ori mai mare decât așteptările. În ultima săptămână a adunării, în tabără se aflau optsprezece corturi, ocupate de cincizeci și trei de persoane. Mulți alții au închiriat camere în apropiere. Aceștia, împreună cu membrii bisericii din Napier, au format o audiență destul de numeroasă în timpul zilei. În fiecare seară, cortul cel mare a fost plin.SVM 342.2

Pe parcursul întrunirilor, a fost aprobat planul de a organiza și alte adunări de tabără și s-a votat ca următoarea conferință anuală să se desfășoare tot într-o tabără de corturi. De asemenea, s-au adoptat hotărâri de susținere a școlii Biblice Australasia și s-au adunat fonduri — cinci sute de dolari pentru mobilier și patru sute de dolari pentru ajutarea studenților. Pentru adunarea de tabără, s-au adunat două sute șaptezeci de dolari.SVM 342.3

“După încheierea adunării de tabără din Napier”, scria sora White, “am decis să vizităm Wellington-ul și, de asemenea, să petrecem câteva zile la Palmerston North, ca să lucrăm pentru micul grup de păzitori ai Sabatului de acolo, care ceruseră ajutor. Deși suferințele nu mă lăsau nici zi, nici noapte, Domnul mi-a dat harul de a le suporta. Uneori, când mă simțeam incapabilă să particip la lucrările programate, spuneam: ‘Mă voi înfățișa înaintea poporului prin credință’ și, când procedam astfel, primeam putere să mă ridic deasupra slăbiciunilor mele și să vestesc solia primită din partea Domnului.”SVM 343.1

La Wellington, sora White a fost primită cu bucurie în casa sorei M. H. Tuxford, unde a petrecut mai multe luni, casa devenind reședința ei, din care pleca din când în când pentru a le vorbi micilor grupe de credincioși din Petone, Ormondville, Dannevirke, Palmerston North și Gisborne.SVM 343.2

Înainte de a se întoarce în Australia, sora White a participat la cea de a doua adunare de tabără din Noua Zeelandă, care s-a desfășurat în perioada 30 noiembrie — 12 decembrie 1893, într-un cartier din Wellington. Numărul participanților a fost dublu față de cel de la conferința din Napier. Fratele O. A. Olsen, președintele Conferinței Generale, a sosit în primele zile ale adunării, iar activitatea și instrucțiunile sale, venite tocmai la timp, au fost de o valoare nespusă. El a adus rapoarte îmbucurătoare din marile teritorii misionare pe care le vizitase recent și a adresat un apel tinerilor să se pregătească pentru a contribui la încheierea lucrării Evangheliei.SVM 343.3

Din Wellington, d-na White, însoțită de presbiterul Olsen și alți lucrători, s-au grăbit spre Melbourne pentru a participa la prima întrunire din Australia SVM 343.4