Mutarea la Connecticut în 1849

[Notă — După vizita la familia Hastings din New Ipswich, fratele și sora White s-au întors în Maine, călătorind prin Boston și ajungând la Topsham în data de 21 martie 1849. În următorul Sabat, în timp ce se închinau împreună cu micul grup de credincioși din acel loc, sora White a primit o viziune în care i s-a descoperit că unul dintre frații din Paris, Maine, trecea printr-o perioadă critică în ce privește credința și că ea trebuie să viziteze grupul de credincioși de acolo. “Am plecat”, scria ea într-o scrisoare adresată fratelui și sorei Hastings, “și am văzut că au o mare nevoie de ajutor… Am petrecut o săptămână împreună cu ei… În timp ce eram acolo, Dumnezeu mi-a dat două viziuni, în cea mai mare parte pentru mângâierea și pentru întărirea fraților și a surorilor. Fratele Stowell s-a convins pe deplin de adevărul prezent, de care se îndoise”.SVM 123.2

După întoarcerea la Topsham, familia White a fost foarte preocupată de alegerea unui loc în care urmau să petreacă vara. Frații din New York și cei din Connecticut le trimiseseră invitații, dar, pentru că nu aveau nici o lumină în favoarea vreunei opțiuni, s-au decis să răspundă invitației din New York. Au scris o scrisoare cu privire la sosirea lor în Utica, unde puteau să întâlnească niște frați. Cu toate acestea, la scurt timp, sora White s-a simțit împovărată și apăsată. Văzând tulburarea ei, fratele White a ars scrisoarea, a îngenuncheat și s-a rugat ca povara ei să fie îndepărtată.SVM 123.3

A doua zi, au primit o scrisoare de la fratele Belden, din Rocky Hill, Conn., care insista să accepte invitația lui, trimițându-le în același plic suficienți bani pentru a fi în stare să se mute în Connecticut. Fratele și sora White au văzut în această invitație călduroasă o manifestare a providenței lui Dumnezeu și au hotărât să răspundă, cu credința că Domnul le deschide o cale.]SVM 123.4

În luna iunie, 1849, sora Clarissa M. Bonfoey ne-a propus să locuim împreună cu ea. Părinții ei decedaseră recent și, în urma împărțirii bunurilor din casa părintească, primise tot ce îi era necesar unei mici familii pentru amenajarea gospodăriei. Ea ne-a oferit cu bunăvoință posibilitatea de a folosi aceste obiecte și a lucrat pentru noi. Ne-am mutat în casa fratelui Belden din Rocky Hill. Sora Bonfoey era un copil prețios al lui Dumnezeu. Avea un spirit voios și fericit, nu era supărată niciodată, dar nu era nici ușuratică sau superficială.SVM 123.5