Răspândirea soliei advente

În acel timp, adventiștii organizau adunări în Sala Beethoven. Tatăl meu participa la aceste adunări aproape regulat împreună cu familia. Se credea că evenimentul celei de a doua veniri va avea loc în perioada anului 1843. Timpul rămas părea atât de scurt pentru salvarea sufletelor, încât am luat hotărârea să fac tot ce îmi stă în putere pentru a-i conduce pe cei păcătoși la lumina adevărului.SVM 47.1

Acasă aveam două surori — Sarah, care era cu câțiva ani mai mare ca mine, și Elizabeth, sora mea geamănă. Am discutat cu ele despre subiectul acesta și am decis să lucrăm și să câștigăm cât mai mult cu putință pentru a investi banii în cumpărarea de cărți și broșuri, care urmau să fie oferite gratuit. Era tot ce puteam face și am realizat puținul acesta cu bucurie.SVM 47.2

Tatăl nostru era pălărier, iar sarcina care îmi revenea mie era să confecționez panglicile pălăriilor, deoarece aceasta era partea cea mai ușoară a meseriei. De asemenea, eu mă îndeletniceam și cu tricotarea ciorapilor, obținând douăzeci și cinci de cenți pentru o pereche. Inima îmi era atât de slăbită, încât, în timp ce lucram, trebuia să stau în pat sprijinită, dar, în ciuda faptului că lucram astfel zi după zi, eram fericită că degetele mele tremurânde puteau face ceva pentru a aduce un venit modest în sprijinul cauzei pe care o iubeam foarte mult. Nu reușeam să câștig mai mult de douăzeci și cinci de cenți într-o zi. Eram foarte atentă să economisesc prețioasele monede de argint obținute, urmând a fi investite în cumpărarea de literatură pentru iluminarea și redeșteptarea celor aflați în întuneric.SVM 47.3

Nu am fost deloc ispitită să-mi cheltuiesc veniturile pentru satisfacerea plăcerilor proprii. Rochia mea era simplă și nu cumpăram nici un fel de ornamente inutile, deoarece dorința de etalare mi se părea un păcat. Prin urmare, aveam întotdeauna o mică rezervă de bani, cu care puteam cumpăra cărți importante. Acestea le erau încredințate persoanelor cu experiență pentru a fi trimise acolo unde era necesar.SVM 47.4

Fiecare pagină de literatură mi se părea prețioasă, deoarece reprezenta un sol trimis să lumineze lumea, avertizându-i pe oameni să se pregătească pentru marele eveniment care se afla chiar la ușă. Mântuirea oamenilor era povara inimii mele și mă durea sufletul când îi auzeam pe aceia care se amăgeau singuri, spunându-și că se află în siguranță, în ciuda faptului că, în acel timp, solia de avertizare străbătea lumea întreagă.SVM 48.1