Solii de încurajare și de speranță

Soliile pe care sora White obișnuia să le trimită din când în când lucrătorilor din Europa au încurajat abordarea unor strategii vaste, care aveau să conducă toate ramurile lucrării la prosperitate și putere. În 1902, ea scria:SVM 308.1

“Frații mei, faceți un legământ cu Domnul Dumnezeul oștirilor. Numai de El să vă temeți și să vă înspăimântați. A sosit timpul ca lucrarea Lui să fie extinsă. În fața noastră sunt timpuri pline de necaz, dar, dacă rămânem uniți într-o relație de părtășie creștină, în care nimeni nu luptă pentru supremație, Dumnezeu va lucra pentru noi în mod minunat.SVM 308.2

Să avem curaj și speranță. Pentru cei aflați în slujba lui Dumnezeu, descurajarea nu își găsește justificare și constituie un păcat. El cunoaște toate nevoile noastre. El are toată puterea și le poate dărui slujitorilor Săi o reușită pe măsura așteptărilor lor. Dragostea și compasiunea Lui infinită nu se sting niciodată. Maiestatea atotputerniciei Sale se unește cu bunătatea și duioșia unui păstor. Nu trebuie să ne temem sub nici o formă că Dumnezeu nu Își va împlini promisiunile. El este Adevărul veșnic și nu Își va schimba niciodată legământul făcut cu aceia care Îl iubesc. Făgăduințele adresate bisericii Sale rămân valabile pentru totdeauna. El va face ca biserica să fie o bucurie pentru multe generații și o slavă veșnică.” — Mărturii pentru comunitate 3:38, 39.SVM 308.3