Capitolul 32 — Un vis solemn

În noaptea de 30 aprilie 1871, m-am retras să mă odihnesc, fiind foarte deprimată. Timp de trei luni fusesem cuprinsă de o stare de descurajare profundă. Adesea mă rugasem să fiu eliberată de sentimentul de teamă. Implorasem ajutorul și puterea lui Dumnezeu, ca să fiu în stare să mă înalț deasupra descurajărilor serioase, care îmi paralizau credința și speranța și mă făceau incapabilă să-mi îndeplinesc lucrarea.SVM 197.1

În noaptea aceea, am avut un vis care mi-a inspirat o fericire deosebită. Am visat că participam la o întrunire importantă, unde erau adunați o mulțime de oameni. Mulți erau îngenuncheați înaintea lui Dumnezeu, rugându-se stăruitor și păreau a fi apăsați de o povară. Ei Îl implorau pe Domnul pentru o lumină specială. Câțiva păreau într-o stare de agonie, simțămintele lor erau intense și strigau cu glas tare și cu lacrimi, cerând ajutor și lumină. În această scenă impresionantă, erau implicați frații noștri cei mai de seamă. Fratele A. era pe genunchi, cu fața până la podea și părea într-o stare de descurajare profundă. Soția lui stătea în mijlocul unui grup de batjocoritori și se comporta ca și când dorea ca toți să înțeleagă disprețul pe care ea îl avea pentru cei care se umileau în felul acesta.SVM 197.2

Am visat că Duhul Domnului a venit asupra mea și m-am ridicat în mijlocul strigătelor și al rugăciunilor, spunând: “Duhul Domnului este peste mine. Mă simt îndemnată să vă spun că trebuie să începeți o lucrare individuală, fiecare pentru el însuși. Voi priviți spre Dumnezeu și așteptați ca El să îndeplinească în locul vostru lucrarea pe care v-a încredințat-o vouă. Dacă vă veți face lucrarea pe care știți că sunteți datori să o faceți, Dumnezeu vă va ajuta, când veți avea nevoie. Voi ați lăsat nefăcute tocmai acele lucruri pe care Dumnezeu vi le-a încredințat. Voi L-ați rugat pe El să facă lucrarea voastră. Dacă ați fi urmat lumina pe care v-a dat-o, Dumnezeu ar fi făcut să strălucească asupra voastră o lumină mai mare, dar atâta vreme cât neglijați sfaturile, avertizările și mustrările care v-au fost adresate, cum puteți aștepta ca Dumnezeu să vă dea lumină și binecuvântări mai mari, doar pentru a le neglija și pentru a le disprețui? Dumnezeu nu este ca omul, El nu se lasă batjocorit”.SVM 197.3

Am luat Biblia prețioasă și am pus în jurul ei mai multe “Mărturii pentru biserică”, adresate poporului lui Dumnezeu. “Iată”, am spus eu, “aici sunt abordate aproape toate situațiile. Păcatele care trebuie evitate sunt arătate. Sfaturile pe care le doresc ei pot fi găsite aici, adresate în contextul unor situații asemănătoare cu ale lor. Dumnezeu a binevoit să vă dea învățătură peste învățătură și poruncă peste poruncă. Dar nu mulți dintre voi știu cu adevărat ce conțin Mărturiile. Voi nu sunteți familiarizați cu Scripturile. Dacă ați fi studiat Cuvântul lui Dumnezeu, cu dorința de a atinge standardele Bibliei și desăvârșirea creștină, nu ați fi avut nevoie de Mărturii. Tocmai pentru că ați neglijat să vă familiarizați cu Cartea inspirată a lui Dumnezeu, El a încercat să vă vorbească prin intermediul unor mărturii simple și directe, atrăgându-vă atenția la cuvintele inspirației, pe care voi ați neglijat să le respectați, și îndemnându-vă să vă corectați viața în conformitate cu învățăturile ei înalte.SVM 198.1

Prin mărturiile adresate, Domnul intenționează să vă avertizeze, să vă mustre, să vă sfătuiască și să vă convingă de importanța adevărului aflat în Cuvântul Său. Mărturiile scrise nu au menirea de a oferi o lumină nouă, ci de a întipări adânc în inima voastră adevărurile inspirației, care sunt deja descoperite. Datoria omului față de Dumnezeu și față de semenii lui a fost exprimată clar în Cuvântul lui Dumnezeu, cu toate acestea, doar puțini dintre voi respectă lumina care le-a fost dată. Prin Mărturii nu sunt scoase la lumină adevăruri noi, dar Dumnezeu simplifică marile adevăruri deja descoperite și le aduce înaintea poporului Său, pe calea aleasă de El Însuși pentru a trezi interesul și pentru a-i impresiona pe oameni, astfel încât nici unul să nu aibă vreo scuză.SVM 198.2

Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia au întunecat capacitatea de a înțelege, iar adevărul care ar fi putut să vă facă înțelepți pentru mântuire și-a pierdut puterea de atracție și de control asupra minții. Tocmai principiile esențiale ale evlaviei nu sunt înțelese, deoarece nu există foame și sete după cunoașterea Bibliei, după curăția inimii și după sfințirea vieții. Mărturiile nu trebuie să micșoreze importanța Cuvântului lui Dumnezeu, ci să îl înalțe, atrăgând interesul față de el, pentru ca simplitatea frumoasă a adevărului să-i poată impresiona pe toți oamenii”.SVM 199.1

În continuare am declarat: “Așa cum Cuvântul lui Dumnezeu este străjuit de jur-împrejur de aceste cărți și broșuri, tot astfel v-a înconjurat Dumnezeu pe voi cu mustrări, sfaturi, cu avertizări și încurajări. Voi strigați aici înaintea lui Dumnezeu, cu sufletele pline de durere, cerând mai multă lumină. Eu sunt autorizată de Dumnezeu să vă spun că nici o altă rază de lumină nu va mai străluci pe calea voastră prin Mărturii până când nu veți pune în practică lumina pe care deja ați primit-o. Domnul v-a înconjurat cu lumină, dar voi nu ați apreciat-o, ci ați călcat-o în picioare. Unii au disprețuit lumina, în timp ce alții au ignorat-o sau au urmat-o într-o manieră neglijentă. Puțini s-au hotărât să respecte cu adevărat lumina pe care Dumnezeu a binevoit să le-o dea.SVM 199.2

Unii, care au primit avertizări speciale prin mărturie, au uitat mustrările după numai câteva săptămâni. Unora, mărturiile le-au fost repetate, dar ei nu le-au acordat suficientă importanță și nu le-au ascultat cu atenție, ci le-au tratat ca pe niște simple povești. Dacă ar fi respectat lumina primită, ar fi reușit să evite eșecurile și încercările, pe care acum le consideră grele și aspre. Ei și-au luat singuri un jug, despre care au constatat că este foarte greu de purtat. Acesta nu este jugul pe care li l-a pus Hristos. Dumnezeu și-a manifestat iubirea și grija față de ei, dar sufletul lor egoist, rău și neîncrezător nu a putut să înțeleagă bunătatea și îndurarea Lui. Ei s-au grăbit să acționeze după propria înțelepciune, până când, doborâți de încercări, încurcați de dificultăți, au fost înșelați de Satana. Dacă veți aduna razele de lumină pe care vi le-a dăruit Dumnezeu în trecut, El vă va oferi o lumină mai mare”.SVM 200.1

Am menționat Israelul din vechime. Dumnezeu le-a încredințat israeliților Legea Sa, dar ei nu au fost dispuși să o respecte. Apoi, le-a dat ceremonii și rânduieli pentru ca, prin împlinirea lor, să-și amintească fără încetare de Dumnezeu. Israeliții erau așa de înclinați să-L uite pe Dumnezeu și cerințele Sale, încât era necesar ca mintea lor să fie ținută trează pentru a-și da seama de obligația lor de a-L asculta pe Creatorul lor și de a-L onora. Dacă ar fi fost ascultători și dacă și-ar fi găsit plăcerea în ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, nu ar fi fost necesare așa de multe ceremonii și rânduieli.SVM 200.2

Dacă poporul, care pretinde acum că este comoara aleasă a lui Dumnezeu, ar respecta cerințele Sale, așa cum sunt precizate în Cuvântul Său, nu i-ar fi adresate mărturii speciale, care să-l conștientizeze cu privire la simțul datoriei și să-l convingă de păcătoșenia lui și de pericolul teribil de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conștiința s-a tocit, deoarece lumina a fost ignorată, neglijată și disprețuită. Iar Dumnezeu va lua de la poporul Său aceste Mărturii îl va lăsa fără putere și îl va umili.SVM 200.3

Am visat că, în timp ce vorbeam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea în maniera cea mai impresionantă și mi-am pierdut toate puterile, deși nu am avut nici o viziune. Am văzut că soțul meu s-a ridicat în picioare în fața poporului și am exclamat: “Aceasta este puterea minunată a lui Dumnezeu. El a făcut din Mărturii un mijloc puternic de a ajunge la suflete și El va lucra cu încă și mai multă putere prin ele decât a făcut-o până acum. Cine va fi de partea Domnului?”SVM 201.1

Am visat că o mulțime de oameni s-au ridicat imediat în picioare și au răspuns la apel. Alții au rămas în tăcere, unii au dat pe față dispreț și batjocură, iar câțiva au părut total neimpresionați. Cineva s-a ridicat lângă mine și a spus:SVM 201.2

“Dumnezeu te-a chemat și ți-a încredințat solii pe care să le transmiți copiilor Săi pentru a ajunge la inima lor. El ți-a dat aceste solii așa cum nu i-a dat nici unei alte persoane. El a modelat mărturiile tale, astfel încât să se potrivească situațiilor în care este nevoie de ajutor. Nu trebuie să te lași influențată de batjocuri și de râsete, de reproșuri sau de critică. Pentru a fi instrumentul special al lui Dumnezeu, nu trebuie să te bazezi pe nimeni, ci să depinzi numai de El și, asemenea viei, să te prinzi de El. Dumnezeu te va face un mijloc prin care le va transmite oamenilor lumina Sa. Tu trebuie să primești zi de zi putere de la Dumnezeu, ca să fii întărită, astfel încât nici o împrejurare să nu micșoreze și să nu umbrească lumina căreia El i-a îngăduit să strălucească asupra poporului Său, prin tine. Scopul special al lui Satana este acela de a împiedica această lumină să ajungă la poporul lui Dumnezeu, care are o nevoie așa de mare de ea în mijlocul pericolelor acestor zile din urmă.SVM 201.3

Succesul tău constă în simplitate. Îndată ce te vei îndepărta de aceasta și îți vei adapta mărturia, în așa fel încât să se potrivească mentalității cuiva, puterea ta va dispărea. Aproape tot ce există în acest veac este artificial și iluzoriu. Lumea abundă de mărturii rostite pentru a plăcea, pentru a încânta și pentru a înălța eul. Mărturia ta are un caracter diferit. Ea trebuie să răspundă situațiilor concrete ale vieții, salvând de la moarte credința slabă și convingându-i pe credincioși cu privire la necesitatea de a străluci ca lumini în lume.SVM 202.1

Dumnezeu ți-a încredințat mărturii prin care să-i arăți celui păcătos și apostat adevărata lui stare, precum și pierderea imensă pe care o suferă, continuând o viață de păcat. Dumnezeu te-a ajutat să înțelegi toate acestea, dezvăluindu-le înaintea ochilor tăi într-o manieră de care nu a beneficiat nici o altă persoană aflată în viață, și îți va cere să dai socoteală, în conformitate cu lumina pe care ți-a dat-o. ‘Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu — zice Domnul oștirilor!’ ‘Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!’. (Zaharia 4, 6; Isaia 58, 1.)”SVM 202.2

Visul acesta a avut asupra mea o influență puternică. Când m-am trezit, depresia mea dispăruse, sufletul meu era voios și am simțit o mare pace. Suferințele care mă împiedicaseră să lucrez au fost îndepărtate și am simțit o putere și o vigoare așa cum nu mă mai simțisem de luni de zile. Mi se părea că îngerii lui Dumnezeu fuseseră însărcinați să-mi aducă liniștea. O recunoștință de nedescris mi-a umplut inima pentru această minunată schimbare de la descurajare la lumină și fericire. Am știut că ajutorul venise de la Dumnezeu. Această manifestare mi s-a părut ca o minune a harului lui Dumnezeu și nu am vrut să fiu lipsită de recunoștință pentru bunătatea Lui iubitoare.SVM 202.3