A doua vizită în Scandinavia

Cea de a doua vizită în Scandinavia a avut loc în vara anului 1886, în compania fiului ei și a sorei McEnterfer. În timpul primei părți a călătoriei, sora Christine Dahl a avut rolul de ghid și de translator.SVM 297.1

Cea mai importantă dintre adunările la care a participat în această călătorie, a fost la Orebro, Suedia. Aici, în perioada 23-28 iunie, a avut loc adunarea anuală a Conferinței Suedeze, ocazie cu care s-a organizat Asociația pentru Literatură și Asociația școlii de Sabat, fiecare dintre acestea cuprinzând activitatea din Danemarca, Suedia și Norvegia.SVM 297.2

Cu o săptămână înaintea deschiderii acestei sesiuni a Conferinței, fratele Matteson organizase o școală pentru colportori și pentru lucrători biblici. Pe parcursul desfășurării cursurilor s-au alăturat fratele A. B. Oyen din Christiania și fratele O. A. Olsen, care tocmai veniseră din America. Printre conducătorii din acele zile, cuvântul de ordine era “educația”, iar oamenii erau dornici și nerăbdători să învețe. Seminarul lucrătorilor începea în fiecare dimineață la 6:30 cu o rugăciune și o adunare de părtășie. La ora 9, se desfășura un curs de contabilitate, iar la 11:30, învățau despre lucrarea misionară în cămin. La ora 4 după-amiază, începea cursul de predare a lecturilor biblice, și la ora 8 seara avea loc un serviciu divin. Atât studenții, cât și profesorii considerau că fiecare oră a zilei era foarte prețioasă.SVM 297.3

La următoarea sesiune a conferinței au participat aproximativ șaizeci și cinci de păzitori ai Sabatului. Dintre cele zece biserici aflate în Suedia, nouă erau reprezentate de douăzeci și trei de delegați. Sora White a vorbit de șase ori la adunările de dimineața și de cinci ori cu alte ocazii.SVM 297.4

“La început, lucrarea a înaintat greu și încet. Acum este timpul ca toți să se unească, umăr la umăr, pentru a ridica povara și pentru a o duce mai departe. Chiar dacă în fața noastră se află Marea Roșie, iar de o parte și de cealaltă munții sunt de netrecut, trebuie să înaintăm. Să lucrăm prin credință. ‘Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală pun mâna pe ea’. (Matei 11, 12.) Trebuie să ne rugăm, să credem că rugăciunile noastre sunt auzite și să lucrăm.SVM 298.1

Lucrarea poate părea mică acum, dar, înainte de orice progres, este necesar să existe un început. ‘Întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic’. Începutul poate fi slab și, pentru un timp, progresul poate fi lent, cu toate acestea, dacă începem bine, va exista o dezvoltare constantă, sigură și substanțială. [Ca o confirmare a acestei declarații, la încheierea anului 1914, Uniunea de Conferințe din Scandinavia a ajuns la un număr de 3.807 membri, organizați în șase conferințe locale și trei misiuni.] Celor ce sunt nou-veniți la credință trebuie să li se ofere ca model un standard înalt. Ei trebuie educați să fie atenți în vorbire și prudenți în purtare pentru a dovedi că adevărul a produs o schimbare în viața lor și pentru a răspândi, prin exemplul lor, o lumină asupra celor care se află în întuneric….SVM 298.2

Chiar dacă cei care au primit adevărul sunt săraci, aceasta nu înseamnă că trebuie să rămână într-o stare de ignoranță sau să cultive defecte de caracter, influențându-i și pe alții să le urmeze modelul. Când biserica acceptă lumina pe deplin, întunericul se va risipi, iar, dacă va respecta adevărul pe măsură ce îi este descoperit și va cultiva sfințenia caracterului, lumina ei va deveni din ce în ce mai strălucitoare. Adevărul își va realiza lucrarea înnobilatoare, restaurând chipul moral al lui Dumnezeu în om, iar întunericul, confuzia și certurile zgomotoase, care sunt un blestem în atât de multe biserici, vor înceta să existe. Tot ce trebuie să facă membrii este să țină pasul cu lumina care strălucește asupra lor, iar puterea pe care Dumnezeu o va dărui bisericii Sale este greu de imaginat.SVM 298.3

Venirea Domnului este aproape, și solia de avertizare trebuie să ajungă la orice limbă, la orice neam și la orice norod. În timp ce lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de lucrători și mijloace financiare, care este răspunsul celor ce trăiesc în lumina deplină a adevărului prezent?” — The Review and Herald, 5 octombrie, 1886.SVM 299.1

După încheierea adunărilor Conferinței din Suedia, sora White a petrecut două săptămâni în Christiania, lucrând serios pentru biserică și pentru angajații casei de editură. La acea dată, construcția noii case de editură tocmai fusese încheiată, iar diferitele sectoare ale activității de tipărire fuseseră mutate în interior și începuseră să funcționeze.SVM 299.2

În timp ce era condusă prin diversele secții ale noii instituții tipografice, sora White și-a exprimat bucuria de a vedea că facilitățile oferite permiteau tipărirea revistelor și a cărților într-o formă acceptabilă pentru a fi trimise mai departe spre a-și îndeplini misiunea. Cu ocazia acestei vizite, ajungând în camera mașinilor, ea a declarat că, în urmă cu mulți ani, îi fusese arătată în viziune chiar acea încăpere, precum și mașinile de tipărit care funcționau, exact așa cum le vedea în acea zi.SVM 299.3

Adunările din Christiania au fost urmate de zece zile de lucru în Copenhaga, după care grupul s-a întors la Basel.SVM 299.4