Educarea și pregătirea colportorilor

Încurajați de asigurarea că, acelora care vor persevera cu încredere, li se va oferi un ajutor special, câțiva tineri au fost convinși să mai facă încă un efort în activitatea de vânzare a literaturii, întreținându-se singuri din punct de vedere financiar, dar s-a subliniat faptul că trebuie să li se asigure o aprovizionare mai bună cu acele cărți preferate de cumpărători.SVM 285.4

Fratele J. G. Matteson a mărturisit că făcuse toate eforturile pentru a-i încuraja și pentru a-i instrui pe colportori și că ei reușiseră să vândă reviste și cărți mai mici, dar câștigurile nu fuseseră suficiente pentru a se întreține corespunzător și era deosebit de preocupat de descoperirea modalităților de obținere a unor rezultate mai bune. El a declarat că, având în vedere încurajarea primită din partea sorei White, este hotărât să mai încerce încă o dată.SVM 285.5

Ca urmare, în timpul iernii 1885-1886, în Scandinavia s-au făcut eforturi speciale în scopul educării și instruirii colportorilor. Școlile de instruire s-au desfășurat în Suedia, în Norvegia și în Danemarca. Școala din Stockholm a continuat timp de patru luni și au participat douăzeci de persoane. În timpul după-amiezii, șase ore erau petrecute cu vânzarea de carte din casă în casă, iar diminețile și serile erau petrecute în studiu. În 1886, vânzările de cărți și broșuri din Scandinavia au ajuns la suma de 5.386 de dolari, iar abonamentele la reviste periodice, la 3.146 de dolari.SVM 286.1

Mulți ani după aceea, fratele Matteson declara că, îndată după întoarcerea sa de la conferința din Basel, a făcut toate eforturile pentru a sprijini activitatea colportorilor, fiind pe deplin convins că lucrătorii lui trebuie să trăiască dintr-un venit foarte umil. El a convins fiecare colportor să păstreze o evidență strictă a banilor și să-i îngăduie să examineze această evidență o dată pe săptămână, pentru a-i sfătui din punct de vedere economic. Curând, raportul s-a schimbat, deoarece colportorii au început să cheltuiască mai puțin și să câștige mai mult, iar câțiva dintre ei câștigau suficient pentru a se susține singuri, fără a primi nimic de la trezoreria Conferinței. [Notă — Eforturile stăruitoare depuse pentru a așeza lucrarea de colportaj și vânzare de literatură pe o bază temeinică în Scandinavia au adus roade timpurii. La Conferința Generală din 1889, fratele O. A. Olsen a fost în stare să raporteze activitatea a cincizeci de colportori în Scandinavia, care aveau succes. (Vezi Buletinul 1889, 4.) Vânzările de carte pe anul 1889 ajunseseră la aproximativ 10.000 de dolari SUA, iar, în anii următori, au atins cifre de până la 20.000 de dolari SUA. În timpul Conferinței Generale, agentul general pentru Scandinavia declara: “Colportorii se întrețin singuri și, pe lângă aceasta, ajută lucrarea prin darurile lor. Mai multe sute de coroane au intrat în trezoreria Conferinței Suedeze prin donațiile colportorilor noștri și presupun că aceasta este valabil și pentru Norvegia și Danemarca… Cu cât colportorii noștri vând mai mult, cu atât se deschid mai multe posibilități de vânzare…. Mulți au acceptat deja adevărul prin citirea publicațiilor noastre”. (Church and Sabbath School Bulletin, 1891, 84.)]SVM 286.2

În Europa Centrală, lucrarea de colportaj aștepta cărți, precum și un instructor care să fie atât profesor, cât și conducător. “Viața lui Hristos” se dovedise a fi o carte populară în țările scandinave și a fost tradusă în limbile germană și franceză, fiind gata de distribuție la începutul anului 1887.SVM 287.1

La începutul anului 1886, fratele L. R. Conradi venise din America și vizitase bisericile și grupele de păzitori ai Sabatului din Germania, Rusia și Elveția, raportând că una dintre nevoile cele mai urgente ale teritoriilor din Europa era aceea de a avea cărți despre adevărul prezent, pe care colportori consacrați și bine instruiți să le ducă în casele oamenilor. El a înțeles cu claritate că solia adventistă trebuie să fie vestită mulțimilor din Europa prin intermediul literaturii noastre și că, din cauză că fondurile centrului misionar nu vor fi suficiente pentru a le plăti colportorilor nici măcar un salariu infim, trebuia să fie făcut un efort în vederea inițierii, în Europa Centrală, a unui program similar celui din Scandinavia — instruirea colportorilor pentru a vinde literatură și pentru a trăi din comision, fără salariu. El a înțeles, de asemenea, că tinerii noștri trebuiau implicați în activitate, astfel încât să fie educați și instruiți spre a deveni lucrători eficienți pentru Hristos.SVM 287.2

La Basel, fratele Conradi a început să adune un grup de șase sau opt tineri, pe care i-a instruit, ca să aibă succes. El a declarat că oamenii aveau nevoie de adevărurile mântuitoare din cărțile noastre, reafirmând cele spuse de sora White, care îi asigurase că, prin acțiuni bine pregătite, cărțile pot fi vândute, și a adăugat că fratele Matteson dovedise deja că acest fapt este adevărat și, ca urmare, el și tinerii lui asociați trebuie să descopere metoda cea mai bună. Ei și-au studiat cărțile până când au ajuns să fie entuziasmați de marile adevăruri cuprinse în ele și, sub îndrumarea și încurajarea fratelui Conradi, au avut succes. [Notă — La Conferința Generală din 1887, se raporta: “Lucrarea de publicare din Basel se dezvoltă treptat. Încă de la început, a fost evident că publicațiile noastre trebuie să ocupe un rol principal în țările din Europa Centrală. Cărțile, broșurile și periodicele denominaționale, publicate în diferite limbi, au o influență puternică spre bine oriunde ajung”. (S.D.A. Year Book, The Ellen G. White 1888 Materials, 123.)SVM 287.3

Datorită cărților mari și a periodicelor publicate, lucrătorii de la Tipografia Polyglotte erau atât de prosperi încât, în 1889, fratele O. A. Olsen a fost în stare să raporteze un câștig substanțial. “Casa de Editură de la Basel ... a realizat un bun profit anul trecut. Raportul anual arată un câștig de 1.559,55 de dolari SUA pentru acel an. Când ne gândim la faptul că, până acum, această Editură nu s-a susținut singură din punct de vedere financiar, acest raport este foarte încurajator. Activitatea curajoasă desfășurată în acest an de către Conferința Europeană a fost orientată în mare parte înspre Germania.” (General Conference Daily Bulletin, 1889, 3.)]SVM 287.4