Capitolul 9 — Răspunsuri la rugăciune

În primăvara anului 1845, am vizitat localitatea Topsham, statul Maine. Cu o ocazie, ne-am adunat într-un număr destul de mare în casa fratelui Stockbridge Howland. Fiica cea mare a fratelui Stockbridge, domnișoara Frances Howland, o foarte bună prietenă a mea, era bolnavă de febră reumatică, aflându-se sub îngrijirea medicului. Mâinile ei erau atât de inflamate, încât abia i se puteau distinge încheieturile. În timp ce ședeam, vorbind despre situația ei, fratele Howland a fost întrebat dacă are încredere că fiica lui ar putea fi vindecată ca răspuns la rugăciune. El a răspuns că s-a gândit la aceasta și că, în momentul acela, crede cu adevărat că este posibil.SVM 74.1

Am îngenuncheat cu toții, rugându-ne fierbinte lui Dumnezeu pentru acea tânără. Am apelat la făgăduința: “Cereți și veți căpăta”. (Ioan 16, 24.) Binecuvântarea lui Dumnezeu a însoțit rugăciunile noastre și am simțit asigurarea că El era dispus să-i vindece pe cei suferinzi. Unul dintre frații prezenți a strigat: “Este aici vreo soră care are o asemenea credință, încât să meargă, să o ia de mână și să-i poruncească să se ridice în Numele Domnului?”SVM 74.2

Sora Frances se afla în camera de la etaj și, înainte ca fratele nostru să-și încheie apelul, sora Curtis plecase deja spre scări. Ea a intrat în camera suferindei, însoțită de Duhul lui Dumnezeu și, luând bolnava de mână, a spus: “Soră Frances, în numele Domnului, ridică-te în picioare și fii vindecată”. Deodată, un suflu de viață a străbătut întreaga ființă a fetei bolnave, inima ei a fost cuprinsă de o credință sfântă și, ascultând impulsul lăuntric, s-a sculat din pat, s-a ridicat în picioare și a început să meargă prin cameră, lăudându-L pe Dumnezeu pentru vindecare. A fost îmbrăcată imediat și a coborât în încăperea în care eram adunați. Înfățișarea îi strălucea de o bucurie și de o mulțumire de nespus.SVM 74.3

În dimineața următoare, tânăra a servit micul dejun împreună cu noi. Curând după aceea, în timpul serviciului de închinare din familie, tocmai când fratele White citea din capitolul al cincilea din Epistola lui Iacov, medicul a intrat în sufragerie și, ca de obicei, a urcat la etaj, pentru a-și vizita pacienta. Negăsind-o acolo, a coborât în grabă și, cu o privire speriată, a deschis ușa bucătăriei spațioase, unde eram adunați cu toții. Pacienta lui se afla împreună cu noi. A privit-o înmărmurit și plin de uimire și, în cele din urmă, a rostit: “Deci, Frances este mai bine!”SVM 75.1

Fratele Howland i-a răspuns: “Domnul a vindecat-o”, iar cititorul și-a reluat capitolul, de unde fusese întrerupt: “Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului”. (Iacov 5, 14.) Medicul a ascultat cu o expresie de curiozitate amestecată cu uimire și îndoială, a dat din cap aprobator și a părăsit grăbit încăperea.SVM 75.2

În aceeași zi, sora Frances a mers trei mile pe jos, întorcându-se acasă seara și, deși fusese o vreme ploioasă, nu s-a plâns de nici o durere, ci starea ei a continuat să se îmbunătățească repede, până la vindecarea deplină. După câteva zile, la cererea ei, a fost condusă în apa botezului. În ciuda faptului că vremea de afară și apa au fost foarte reci, ea nu a suferit deloc, ci din acel moment a fost eliberată de boală și s-a bucurat de sănătate.SVM 75.3

În acel timp, fratele Wm. H. Hyde era foarte bolnav avea dizenterie. Simptomele bolii erau îngrijorătoare, iar medicul declarase că situația lui este aproape fără speranță. Noi l-am vizitat și ne-am rugat împreună cu el, dar fratele ajunsese sub influența unor oameni fanatici, care aduseseră dezonoare lucrării noastre. Noi doream să-l îndepărtăm din mijlocul lor și ne-am rugat Domnului să-i dea puterea de a părăsi locul acela. Ca răspuns la rugăciunile noastre, fratele Hyde a fost întărit și binecuvântat și a putut să călătorească patru mile, până acasă la fratele Patten. Dar, după ce a ajuns acolo, starea lui a început să se înrăutățească tot mai rapid.SVM 75.4

Fanatismul și erorile în care căzuse din cauza unei influențe rele păreau că îl împiedică să-și exercite credința, totuși el a acceptat cu recunoștință mărturia simplă care i-a fost adresată, și-a mărturisit greșeala cu umilință și a adoptat o poziție fermă în favoarea adevărului.SVM 76.1

În camera bolnavului le era permis să intre doar câtorva persoane care aveau o credință puternică. Fanaticii a căror influență fusese atât de dăunătoare pentru el l-au urmărit cu insistență până acasă la fratele Patten. Dar li s-a interzis categoric să ajungă în prezența lui. În acest timp, noi ne rugam arzător pentru însănătoșirea lui. Rareori am avut ocazia să fiu martora unei asemenea exprimări a încrederii în făgăduințele lui Dumnezeu. Mântuirea Duhului lui Dumnezeu s-a dezvăluit și puterea cerească a coborât peste fratele nostru bolnav și peste noi cei prezenți.SVM 76.2

Fratele Hyde s-a îmbrăcat imediat și a ieșit din cameră, lăudându-L pe Dumnezeu, iar fața lui radia de strălucirea cerului. S-a pregătit îndată o cină simplă, așa cum se obișnuiește în casele fermierilor, iar fratele nostru a spus: “Dacă aș fi sănătos, ar trebui să pot mânca hrana aceasta și, pentru că eu cred că Dumnezeu m-a vindecat, îmi voi pune credința în aplicare”. El s-a așezat la masă alături de ceilalți și a mâncat cu poftă, fără să i se întâmple nici un rău. Vindecarea lui a fost deplină și definitivă.SVM 76.3