Capitolul 12 — Sabatul Domnului
În anul 1846, în timp ce eram în vizită la New Bedford, Mass., am făcut cunoștință cu fratele Joseph Bates. El acceptase de multă vreme credința adventistă și era un lucrător activ în promovarea ei. Am constatat că era un creștin manierat, amabil și binevoitor.SVM 95.1
Prima oară când m-a auzit vorbind, a manifestat un interes profund față de cele spuse de mine. După ce am încetat să vorbesc, s-a ridicat și a spus: “Eu sunt un Toma necredinciosul. Nu cred în viziuni, dar, dacă aș putea crede că mărturia prezentată de sora noastră în seara aceasta este cu adevărat glasul lui Dumnezeu pentru noi, aș fi cel mai fericit om din lume. Inima mea este profund mișcată. Cred că vorbitoarea este sinceră, dar nu pot spune nimic în legătură cu modul în care i-au fost descoperite lucrurile pe care ni le-a relatat”.SVM 95.2
Fratele Bates păzea sâmbăta, ziua a șaptea a săptămânii, și ne atrăgea atenția cu insistență asupra adevăratului Sabat. Eu nu am înțeles importanța acestui subiect și am crezut că greșește prin faptul că este preocupat de porunca a patra mai mult decât de celelalte nouă.SVM 95.3
Atunci, Domnul mi-a dat o viziune a Sanctuarului ceresc. Templul lui Dumnezeu din cer era deschis și mi-a fost arătat chivotul lui Dumnezeu, deasupra căruia se afla tronul harului. De o parte și de alta a chivotului, stăteau doi îngeri cu fețele plecate și cu aripile întinse peste tronul harului. Îngerul care mă însoțea în viziune mi-a spus că acei îngeri reprezintă întreaga oștire a cerului, care privește cu respect și cu teamă Legea scrisă de Dumnezeu cu degetul Său. Domnul Isus a ridicat capacul chivotului și am văzut tablele de piatră, pe care erau scrise Cele Zece Porunci. Am fost uimită când am văzut că porunca a patra era scrisă chiar în centrul Celor Zece Porunci, fiind înconjurată de un nimb de lumină. Îngerul mi-a spus: “Dintre toate poruncile, aceasta este singura care Îl descrie pe Dumnezeul cel viu ca fiind Acela care a creat cerurile, pământul și toate lucrurile de pe el”.SVM 95.4
Sabatul a fost instituit o dată cu întemeierea pământului. Mi-a fost arătat că, dacă Sabatul adevărat ar fi fost respectat, nu ar fi existat niciodată atei și păgâni. Păzirea Sabatului ar fi ferit lumea de idolatrie.SVM 96.1
Dar porunca a patra era călcată în picioare, iar noi eram chemați să reparăm spărtura făcută în Lege și să apărăm Sabatul a cărui sfințenie era întinată. Omul fărădelegii, care s-a înălțat mai presus de Dumnezeu și a crezut că poate schimba vremile și Legea, a determinat o schimbare, transferând respectul cuvenit Sabatului zilei a șaptea, asupra zilei întâi a săptămânii. Prin aceasta, el a făcut o spărtură în Legea lui Dumnezeu. Chiar înainte de marea zi a lui Dumnezeu, este trimisă o solie pentru a-i avertiza pe oameni, îndemnându-i să revină la păzirea Legii lui Dumnezeu, pe care antihrist o desființase. Atât prin învățătură, cât și prin exemplu, noi trebuie să atragem atenția asupra călcării Legii.SVM 96.2
Mi-a fost arătat că făgăduințele prețioase din Isaia 58, 12-14 li se aplică doar celor care luptă pentru restaurarea adevăratului Sabat.SVM 96.3
De asemenea, mi-a fost arătat că îngerul al treilea, care proclamă poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, reprezintă poporul care acceptă solia și își înalță vocea pentru a avertiza lumea să păzească poruncile lui Dumnezeu și Legea Sa ca pe lumina ochilor și că mulți vor răspunde la această avertizare, acceptând Sabatul Domnului.SVM 96.4