Oaia pierdută

Domnul le adresează celor greșiți, slabi și șovăitori și chiar celor care s-au îndepărtat de adevăr o chemare specială de a se întoarce în staul. Dar mulți nu au învățat că este datoria lor să meargă în căutarea acestor oi pierdute.SVM 187.2

Fariseii murmurau, spunând că Isus îi acceptă pe vameși și pe păcătoșii de rând și stă la masă cu ei. În neprihănirea lor, ei îi disprețuiau pe acei păcătoși sărmani, care ascultau cu bucurie cuvintele lui Isus. Pentru a mustra acest spirit al cărturarilor și al Fariseilor și pentru a le oferi tuturor o lecție impresionantă, Domnul le-a spus parabola cu oaia pierdută. Observați îndeosebi următoarele aspecte:SVM 187.3

Cele nouăzeci și nouă de oi sunt lăsate de păstor pentru a căuta cu atenție acea singură oaie care s-a pierdut. Toate eforturile lui sunt făcute pentru oaia nenorocită. Tot astfel, efortul bisericii ar trebui să fie orientat pentru acei membri care se înstrăinează de turma lui Hristos. Au rătăcit ei până departe? Atunci, nu așteptați până când se vor întoarce pentru a încerca să-i ajutați numai după aceea, ci mergeți în căutarea lor.SVM 187.4

După ce a fost găsită, oaia pierdută a fost adusă acasă cu bucurie și a urmat o mare sărbătoare. Aceasta ilustrează lucrarea binecuvântată și voioasă pentru cei greșiți. O biserică angajată cu succes în această lucrare este o biserică fericită. Cel al cărui suflet este cuprins de compasiune și de dragoste pentru cei greșiți și care lucrează pentru a-i aduce în turma Marelui Păstor sunt angajați într-o lucrare binecuvântată. Și, oh, cât de înălțător și de minunat este gândul că, atunci când un păcătos este recâștigat, în cer este mai multă bucurie decât pentru celelalte nouăzeci și nouă de persoane care n-au greșit! Sufletele egoiste, exclusiviste și severe, care se comportă de parcă le-ar fi teamă să-i ajute pe cei greșiți, ca și când s-ar întina dacă ar proceda astfel, nu gustă plăcerea lucrării misionare. Ele nu simt acea binecuvântare care umple de bucurie întregul cer pentru salvarea celui rătăcit.SVM 187.5

Acea biserică sau acele persoane, care se sustrag de la responsabilitatea pe care o au pentru alții, preocupându-se în exclusivitate doar de ele însele, vor suferi în curând o slăbiciune spirituală. Munca îl păstrează pe om puternic. Iar munca spirituală, efortul și purtarea poverilor sunt tocmai ceea ce va da putere bisericii lui Hristos.SVM 188.1