Capitolul 16 — O viziune a sigilării

[După întoarcerea din vestul statului New York, în septembrie, 1848, fratele și sora White au călătorit în Maine, unde au participat la o întrunire a credincioșilor, care a avut loc în perioada 20-22 octombrie. Aceasta a fost conferința de la Topsham, în cadrul căreia frații au început să se roage pentru deschiderea unei căi în vederea publicării adevărurilor privitoare la solia adventistă. O lună mai târziu, așa cum relatează fratele Joseph Bates într-un articol cu privire la “Solia sigilării”, s-au aflat împreună cu “un mic grup de frați și surori, care erau adunați la Dorchester, lângă Boston, Mass.” “Înainte de începerea adunării”, continuă el, “unii dintre noi examinam câteva puncte privitoare la solia sigilării și existau unele deosebiri de opinie legate de corectitudinea concepției privitoare la cuvântul ‘înălțare’. (Vezi Apocalipsa 7, 2), etc”.SVM 116.1

Într-o scrisoare nepublicată, care conține un raport al acestei întruniri, fratele James White scrie: “Cu toții am simțit nevoia de a ne uni în rugăciune pentru a cere înțelepciune de la Dumnezeu cu privire la punctele aflate în discuție și, de asemenea, cu privire la aportul fratelui Bates în domeniul lucrărilor scrise. Am avut o întrunire deosebit de impresionantă. Ellen a fost răpită iarăși în viziune și a început să vorbească despre lumina Sabatului, care reprezenta sigiliul lui Dumnezeu. Ea spunea: ‘Cunoașterea adevărului a fost asemenea răsăritului de soare. Mai întâi lumina a fost slabă, dar treptat, lumină după lumină a strălucit asupra subiectului despre Sabat, până când adevărul a devenit clar, puternic și convingător. Asemenea răsăritului de soare, primele raze de lumină sunt reci, dar când soarele se ridică pe cer, razele lui devin calde și strălucitoare. Tot așa lumina adevărului a crescut până când razele ei au ajuns puternice, sfințind sufletul. Dar, spre deosebire de soare, această lumină nu va apune niciodată. Adevărul despre Sabat va străluci în plinătatea lui, când sfinții vor fi nemuritori și va fi înălțat tot mai mult până la venirea nemuririi’.SVM 116.2

Cu privire la sigiliul Sabatului, Ellen a văzut multe lucruri pe care nu am timp să le relatez. Ellen l-a rugat pe fratele Bates să scrie despre lucrurile pe care le-a văzut și le-a auzit ea, precum și despre binecuvântarea lui Dumnezeu, care însoțește aceste descoperiri.”SVM 116.3

După această viziune, Ellen White a fost înștiințată cu privire la misiunea soțului ei de a publica adevărul, precum și cu privire la faptul că, dacă va înainta prin credință, eforturile lui vor fi încununate de succes. (Vezi pagina 125.)]SVM 116.4

La începutul Sabatului din 5 ianuarie 1849, pe când ne rugam împreună cu familia fratelui Belden, în Rocky Hill, Conn., Duhul Sfânt a venit asupra noastră. Eu am fost răpită în viziune și dusă în Sfânta Sfintelor din Templul ceresc, unde L-am văzut pe Domnul Isus mijlocind pentru Israel. Tivul hainei Sale era împodobit cu clopoței și rodii. Apoi am văzut că Domnul Isus urma să rămână în Sfânta Sfintelor, până când se va lua o decizie în dreptul fiecărui caz, fie spre mântuire, fie spre nimicire, și că mânia lui Dumnezeu nu putea să vină până când Domnul Isus nu Își va încheia lucrarea în Sfânta Sfintelor, după care urma să dezbrace mantia preoțească și să îmbrace veșmintele răzbunării. Apoi, Domnul Isus urma să nu mai stea între Tatăl și oameni și atunci Dumnezeu nu va mai tăcea, ci Își va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia popoarelor, mânia lui Dumnezeu și timpul judecării celor morți erau evenimente separate și distincte, care urmau unul după altul. De asemenea, am văzut că Mihail încă nu Se ridicase în picioare și că acel timp de necaz cum n-a mai fost vreodată încă nu sosise. Acum, națiunile s-au înfuriat, dar când Marele nostru Preot Își va fi încheiat lucrarea în Sanctuar, Se va ridica în picioare, va îmbrăca veșmintele răzbunării și atunci va urma revărsarea ultimelor șapte plăgi.SVM 116.5

Am văzut că acei patru îngeri trebuiau să țină cele patru vânturi până la încheierea lucrării Domnului Isus în Sanctuar, iar după aceea vor veni ultimele șapte plăgi. Aceste plăgi au stârnit mânia popoarelor lumii împotriva celor neprihăniți, deoarece credeau că noi am adus asupra lor judecățile lui Dumnezeu și că, dacă vor putea să ne șteargă de pe fața pământului, plăgile vor înceta. A fost promulgat un decret de exterminare a sfinților, iar acest decret i-a făcut să strige zi și noapte, cerând eliberarea de la Dumnezeu. Acesta a fost timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toți sfinții au strigat îngroziți, iar Dumnezeu i-a eliberat. Cei o sută patruzeci și patru de mii au învins. Fețele lor erau luminate de slava lui Dumnezeu.SVM 117.1

Apoi mi-a fost arătată o mulțime de oameni care urlau în agonie. Pe hainele lor era scris cu litere mari: “Ai fost cântărit în cumpănă și găsit prea ușor”. Am întrebat cine erau acei oameni. Îngerul mi-a spus: “Ei sunt cei care au păzit cândva Sabatul, dar au renunțat”. I-am auzit strigând: “Noi am crezut în venirea Ta și am vestit-o cu putere”. Și în timp ce vorbeau, privirile li s-au oprit asupra hainelor lor și, văzând cuvintele scrise pe ele, au început să plângă cu voce tare. Am văzut că acești oameni băuseră din apele adânci ale adevărului, dar călcaseră în picioare Sabatul și acesta era motivul pentru care, atunci când au fost puși în cumpănă, au fost găsiți prea ușori.SVM 117.2

Apoi, îngerul meu însoțitor m-a condus iarăși spre cetate, unde am văzut patru îngeri zburând spre porțile cetății. Tocmai îi arătau o tăbliță de aur îngerului de la poartă, când am văzut un alt înger venind în zbor din direcția unei lumini foarte strălucitoare, strigând cu putere spre ceilalți îngeri și fluturând în sus și în jos un obiect pe care îl ținea în mână. I-am cerut îngerului meu însoțitor să-mi explice lucrurile pe care le vedeam. El mi-a spus că nu mi se îngăduie să văd mai mult cu această ocazie, dar îmi va arăta pe scurt ce însemnau lucrurile pe care urma să le văd.SVM 118.1

În Sabat după-amiază, ne-am rugat pentru vindecarea unei persoane care era împreună cu noi. Ne-am unit cu toții în rugăciune, adresându-ne Medicului care nu a pierdut niciodată nici un caz, și, în timp ce puterea divină cobora, vindecând bolnavul, eu am fost luată în viziune.SVM 118.2

Am văzut patru îngeri care aveau de îndeplinit o lucrare pe pământ și erau pe punctul de a o îndeplini. Domnul Isus era îmbrăcat în veșmintele preoțești. El a privit cu milă spre rămășiță, și-a ridicat mâinile și, vorbind cu o voce plină de duioșie, a spus: “Sângele Meu, Tată, Sângele Meu! Sângele Meu! Sângele Meu!” Atunci am văzut o lumină extrem de strălucitoare venind de la Dumnezeu, care ședea pe un tron mare alb, și lumina s-a răspândit pretutindeni în jurul Domnului Isus. Apoi am văzut un înger care venea cu o misiune din partea lui Isus. El zbura cu repeziciune spre cei patru îngeri care aveau de îndeplinit o lucrare pe pământ și flutura ceva în mână. El a strigat cu putere: “Opriți-vă! Opriți-vă! Opriți-vă! Opriți-vă! Așteptați până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte”.SVM 118.3

L-am întrebat pe îngerul meu însoțitor ce însemnau cuvintele pe care le-am auzit și ce trebuiau să facă cei patru îngeri. El mi-a spus că Dumnezeu ținea sub control puterile și că El le-a dat îngerilor Săi stăpânirea asupra lucrurilor de pe pământ. De asemenea, cei patru îngeri aveau de la Dumnezeu puterea de a reține cele patru vânturi și erau pe punctul de a le permite să se dezlănțuie, dar tocmai în clipa în care mâinile lor își slăbeau strânsoarea și cele patru vânturi erau gata să se dezlănțuie, ochiul plin de milă al lui Isus s-a uitat la rămășița care nu era sigilată și, ridicându-și mâinile spre Tatăl, a început să mijlocească înaintea Lui, spunând că El Își vărsase sângele pentru ei. Apoi a fost trimis un alt înger să zboare în grabă la cei patru îngeri pentru a le porunci să se oprească, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul viului Dumnezeu pe frunte.SVM 119.1