Capitolul 31 — Purtătorii de poveri
În data de 25 octombrie 1869, în timp ce ne aflam la Adams Center, N. Y., mi-a fost descoperit că unii dintre pastorii noștri nu își purtau toate responsabilitățile, așa cum aștepta Dumnezeu de la ei. Această lipsă necesita o muncă suplimentară din partea celor ce sunt purtători de poveri. Unii pastori nu luau inițiative și nu îndrăzneau să facă nimic semnificativ pentru cauza și pentru lucrarea lui Dumnezeu. Uneori sunt necesare decizii importante, dar, ca oameni muritori, noi nu putem vedea sfârșitul de la început, iar unora le este teamă să riște și să înainteze pe calea pe care îi conduce providența lui Dumnezeu. Cineva trebuie să înainteze, cineva trebuie să aibă curajul să acționeze în temere de Dumnezeu, încrezându-se în El pentru rezultat. Pastorii care se sustrag de la această parte a lucrării pierd mult. Ei nu reușesc să câștige acea experiență pe care a plănuit-o Dumnezeu pentru ei, în scopul de a-i face oameni puternici și eficienți, pe care să te poți baza în orice situație de criză.SVM 194.1
În perioada suferinței soțului meu, Domnul și-a încercat poporul pentru a dezvălui ce anume se află în inima copiilor Săi și, procedând astfel, El le-a arătat că existau aspecte care nu erau în acord cu Duhul lui Dumnezeu. Domnul le-a demonstrat copiilor Săi că înțelepciunea omenească este o nebunie și că, dacă nu se vor încrede cu fermitate în Dumnezeu și nu vor depinde de El, planurile și calculele lor vor da greș. Trebuie să învățăm din toate aceste lucruri. Dacă se comit greșeli, acestea trebuie să fie pentru noi niște lecții, nu să ne determine să evităm poverile și responsabilitățile. Chiar dacă există implicații majore, consecințe vitale, care trebuie să fie luate în considerare, și probleme importante de rezolvat, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-și asume responsabilitatea în mod personal. Ei nu pot împlini voia lui Dumnezeu, dacă își lasă jos poverile.SVM 194.2
Unii pastori sunt lipsiți de aptitudinile necesare pentru consolidarea bisericilor și nu doresc să trudească în lucrarea lui Dumnezeu. Ei ar trebui să fie dispuși a se dărui în întregime cauzei lui Dumnezeu, cu un interes neîmpărțit, cu un zel neabătut, cu o răbdare și cu o perseverență neobosite.SVM 195.1
Dumnezeu l-a avertizat pe soțul meu cu privire la păstrarea puterilor lui. Mi-a fost arătat că el fusese întărit de Domnul și se afla în viață printr-o minune a harului — nu cu scopul de a aduna iarăși pe umerii lui aceleași poveri sub care mai căzuse odată, ci pentru ca poporul lui Dumnezeu să beneficieze de pe urma experienței sale, în vederea progresului intereselor generale ale cauzei și în vederea împlinirii lucrării și a responsabilităților pe care Domnul mi le încredințase.SVM 195.2
De-a lungul anilor care au urmat vindecării soțului meu, Domnul a deschis înaintea noastră un domeniu vast de activitate. Deși la început am ocupat cu timiditate poziția de vorbitor, totuși, pe măsură ce providența lui Dumnezeu mi-a oferit ocazia, am avut curajul de a vorbi în prezența unor adunări numeroase. Am participat împreună cu soțul meu la adunările de tabără și la alte întruniri mari, de la Maine la Dakota, din Michigan și până în Texas și California.SVM 195.3
Lucrarea începută în slăbiciune și anonimat a continuat să crească și să fie tot mai puternică. Casele de editură și misiunile din multe țări dovedesc dezvoltarea ei. În locul primei ediții a publicației noastre, care fusese transportată la poștă într-o pătură, acum, din birourile caselor de editură erau expediate lunar sute de mii de exemplare de publicații periodice diferite. Mâna lui Dumnezeu a condus lucrarea Sa la prosperitate și a dezvoltat-o.SVM 195.4
Povestirea vieții mele de mai târziu va cuprinde istoricul multora dintre instituțiile care s-au ridicat în mijlocul nostru și care au avut o strânsă legătură cu activitatea mea de o viață. Pentru înființarea și dezvoltarea acestor instituții, soțul meu și cu mine am lucrat prin mesajele noastre scrise și rostite. A aminti, chiar și numai pe scurt, experiențele din acei ani activi și plini de evenimente, ar depăși cu mult limitele acestei schițe. Eforturile lui Satana de a împiedica lucrarea și de a-i distruge pe lucrători nu au încetat nici o clipă, dar Dumnezeu S-a îngrijit atât de slujitori, cât și de lucrarea Sa.SVM 196.1
Când retrăiesc istoria noastră, parcurgând fiecare pas al progresului până în situația de acum, pot spune: Lăudat fie Dumnezeu! Când văd ce a făcut Domnul, sunt plină de uimire și de încredere în conducerea lui Hristos. Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita felul în care ne-a condus Domnul și lecțiile pe care ni le-a oferit El în istoria noastră.SVM 196.2
Noi suntem datori față de Dumnezeu să folosim fiecare avantaj cu care ne-a înzestrat pentru a înfrumuseța adevărul prin sfințenia caracterului și pentru a le transmite soliile de avertizare, de mângâiere, de speranță și dragoste tuturor celor care se află în întunericul rătăcirii și al păcatului.SVM 196.3