Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Schiţe din viaţa mea

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Doctrina despre pedeapsa veșnică

    În gândirea mea, dreptatea lui Dumnezeu umbrea iubirea și mila Sa. Tulburarea sufletească prin care am trecut în această perioadă a fost foarte mare. Eu fusesem învățată să cred într-un iad care arde veșnic și, când mă gândeam la situația nenorocită a păcătosului fără Dumnezeu și lipsit de speranță, mă cuprindea o disperare profundă. M-am temut că voi fi pierdută și va trebui să îndur toată veșnicia suferința celor nemântuiți. Eram obsedată fără încetare de gândul îngrozitor că păcatele mele sunt prea mari pentru a putea fi iertate și că voi fi pierdută pentru totdeauna.SVM 29.3

    Descrierile înfiorătoare pe care le auzisem despre sufletele pierdute se înrădăcinaseră adânc în mintea mea. În predicile de la amvon, pastorii descriau prin imagini vii starea celor pierduți. Ei spuneau că Dumnezeu Își propusese să nu mântuiască pe nimeni, cu excepția celor sfințiți, că ochii lui Dumnezeu ne urmăresc în permanență, că Dumnezeu Însuși păstrează rapoarte cu privire la noi, cu precizia înțelepciunii Sale infinite, și că toate păcatele pe care le-am săvârșit sunt înregistrate cu credincioșie, ca mărturie împotriva noastră, și vor fi pedepsite cu dreptate.SVM 30.1

    Satana era înfățișat asemenea unei fiare care stă la pândă, nerăbdător să se arunce asupra prăzii și să ne atragă în adâncimile disperării, pentru ca apoi să exalte triumfător, privind suferințele noastre în ororile unui iad care arde veșnic, unde, după torturile miilor și miilor de ani, valurile de flăcări aveau să aducă la suprafață victimele care se zvârcoleau, strigând cuprinse de agonie: “Până când, o, Doamne, până când?” Atunci, răspunsul lui Dumnezeu urma să răsune în abis, ca un tunet: “Până în vecii vecilor!” Iar valurile de flăcări îi înghițeau din nou pe cei pierduți, cufundându-i în adâncurile mării de foc, veșnic zbuciumate.SVM 30.2

    În timp ce ascultam aceste descrieri teribile, imaginația mea era atât de profund impresionată, încât începeam să transpir și cu greu mă stăpâneam să nu strig cuprinsă de groază, deoarece mi se părea că simt deja chinurile pierzării. După aceea, pastorul vorbea despre nesiguranța vieții, declarând că este posibil ca în clipa aceasta să fim aici, iar în clipa următoare să fim în iad sau în momentul acesta să fim pe pământ, iar în momentul următor, în cer. Vom alege noi iadul de foc și tovărășia demonilor sau binecuvântarea Cerului și tovărășia îngerilor? Dorim noi să auzim gemetele și blestemele sufletelor pierdute pentru veșnicie sau să cântăm imnurile lui Isus înaintea tronului lui Dumnezeu?SVM 30.3

    Tatăl ceresc îmi era înfățișat ca fiind un tiran care își găsea plăcerea, asistând la agonia celor condamnați, și nu ca un Prieten duios și plin de milă al păcătoșilor, care iubește ființele pe care le-a creat cu o iubire ce întrece orice pricepere și dorește ca ele să fie salvate pentru Împărăția Sa.SVM 30.4

    Când am ajuns să fiu stăpânită de gândul că Dumnezeu simte plăcere torturând ființele făcute după chipul și asemănarea Sa, am simțit că un zid de întuneric mă desparte de El. În timp ce meditam la imaginea Creatorului universului aruncându-i în iad pe nelegiuiți, ca să ardă acolo de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei, inima mea se cufunda într-o stare de groază, gândindu-mă cu disperare că nu poate fi cu putință ca o ființă atât de nemiloasă și de tirană să se îndure vreodată de mine pentru a mă salva din blestemul păcatului.SVM 31.1

    Am crezut că voi împărtăși soarta păcătoșilor condamnați și voi suporta flăcările veșnice ale iadului, atâta timp cât va exista Dumnezeu Însuși. Un întuneric aproape total m-a învăluit și mi se părea că nu mai exista nici o șansă de a ieși din această stare. Dacă mi-ar fi fost prezentat adevărul, așa cum îl înțeleg acum, aș fi fost scutită de multă confuzie și întristare. Dacă mi s-ar fi vorbit mai mult despre iubirea lui Dumnezeu și mai puțin despre dreptatea Lui neînduplecată, frumusețea și slava caracterului Său mi-ar fi inspirat o iubire adâncă și fierbinte față de Creatorul meu.SVM 31.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents