În Maine

Lucrarea noastră în Maine a început pe întâi noiembrie, cu conferința din Norridgewock. Adunarea a fost numeroasă. Ca de obicei, soțul meu și cu mine am prezentat o mărturie precisă și clară în favoarea adevărului și a unei discipline și ordini corespunzătoare în biserică și împotriva diferitelor forme de confuzie, fanatism și dezordine, care se dezvoltaseră necontrolat, din cauza lipsei de disciplină. Această mărturie era aplicabilă îndeosebi cu privire la starea de lucruri din Maine. Diferite persoane turbulente, care pretindeau că păzesc Sabatul, erau răzvrătite și se străduiau să-și răspândească sentimentele de nemulțumire pretutindeni în conferință.SVM 178.2

Ca o consecință a acestui spirit de răzvrătire, lucrarea noastră din Maine a necesitat șapte săptămâni de muncă extrem de dificilă, obositoare și neplăcută. Totuși, când am plecat din acest stat, ne-am simțit mângâiați de faptul că toți își mărturisiseră răzvrătirea, iar câteva persoane din afara bisericii fuseseră conduse să-L caute pe Domnul și să accepte adevărul.SVM 178.3

Probabil că modalitatea cea mai bună de a oferi o idee cu privire la activitatea noastră, desfășurată până la adunarea din Vermont, este aceea de a reda un fragment dintr-o scrisoare pe care i-am adresat-o fiului nostru la Battle Creek, în 27 decembrie 1867:SVM 178.4

“Dragul meu fiu Edson,SVM 179.1

După încheierea adunării din Topsham, Maine, am plecat la Westbrook, Maine, unde stabiliserăm o întâlnire cu frații din Portland și din zonele învecinate. Am fost găzduiți în casa amabilei familii a fratelui Martin. Eu nu am fost în stare să stau în picioare în acea după-amiază, dar, fiind nevoită să particip la adunarea de seară, m-am deplasat la școală, unde avea loc adunarea, deși simțeam că nu voi avea puterea să mă ridic și să le vorbesc oamenilor.SVM 179.2

Sala a fost plină de ascultători profund interesați. Fratele Andrews a făcut introducerea și a vorbit puțin, după aceea a urmat tatăl tău, rostind câteva fraze. Apoi m-am ridicat eu și, după câteva cuvinte, am simțit că puterile mi se înnoiesc. Toată slăbiciunea părea că dispăruse și am vorbit aproape o oră, cu o libertate de exprimare deplină. Am simțit o recunoștință nespusă pentru acest ajutor din partea lui Dumnezeu, care a venit exact în momentul când aveam cea mai mare nevoie de el.SVM 179.3

Miercuri seara am vorbit cu ușurință aproape două ore. Faptul că puterile mi-au fost înnoite într-o manieră atât de neașteptată, deși, înainte de începerea celor două adunări, mă simțisem total epuizată, a fost pentru mine sursa unei mari încurajări.SVM 179.4