Vindecarea sorei Temple

Sora Hastings din New Ipswich, N. H., era grav bolnavă. Am fost chemați să o vizităm și am făcut din aceasta un subiect de rugăciune, primind un semn că Domnul va fi cu noi. Pe drum, ne-am oprit în Dorchester, la familia fratelui Otis Nichols, iar ei ne-au vorbit despre suferința sorei Temple din Boston. Ea avea o inflamație dureroasă pe braț și era foarte îngrijorată. Inflamația se extinsese prinzându-i încheietura cotului și producându-i mari neplăceri. Sora Temple trecea printr-o suferință teribilă și apelase zadarnic la mijloacele omenești de vindecare. Ultima încercare provocase o extindere a bolii spre plămâni și simțea că, dacă nu va fi ajutată imediat, boala se va transforma în tuberculoză.SVM 121.4

Sora Temple ne lăsase vorbă să venim și să ne rugăm pentru ea. Am mers plini de îngrijorare, deoarece nu primiserăm nici o asigurare că Dumnezeu va lucra în favoarea ei. Am intrat în camera suferindei, bazându-ne doar pe făgăduințele lui Dumnezeu. Brațul sorei Temple era într-o asemenea stare, încât nici măcar nu l-am putut atinge și am fost nevoiți să îl ungem cu ulei. După aceea, ne-am unit în rugăciune și am apelat la făgăduințele lui Dumnezeu. În timp ce ne rugam, durerea și usturimea au dispărut și am lăsat-o pe sora Temple plină de bucurie în Domnul. Când ne-am întors, după opt zile, am găsit-o pe deplin sănătoasă, spălând rufe.SVM 122.1