Capitolul 5 — Despărțirea de biserică

Familia tatălui meu încă mai continua să participe ocazional la serviciile religioase ale Bisericii Metodiste și, de asemenea, la adunările grupei de studiu, care aveau loc în case particulare.SVM 43.1

Într-o seară, am participat împreună cu fratele meu, Robert, la întâlnirea unei grupe de studiu. Prezbiterul era prezent. Când i-a venit rândul să ia cuvântul pentru a-și împărtăși experiența, fratele meu a vorbit cu o mare umilință, și totuși cu claritate despre necesitatea unei pregătiri depline în vederea întâlnirii cu Mântuitorul nostru, care urma să vină pe norii cerului, cu putere și cu mare slavă. În timp ce vorbea, chipul lui, care de obicei era palid, a fost învăluit de o strălucire cerească. Părea purtat dincolo de lumea din jurul lui și vorbea ca și când s-ar fi aflat în prezența lui Isus.SVM 43.2

Când am fost invitată să vorbesc, m-am ridicat în picioare, fără nici o emoție, cu inima plină de iubire și pace. Am relatat experiența suferinței intense, pe care o îndurasem din cauza sentimentului de păcătoșenie, și modul în care, în cele din urmă, primisem binecuvântarea atâta de mult căutată — o conformare deplină față de voia lui Dumnezeu — și mi-am exprimat bucuria cu privire la vestea bună a apropiatei venirii a Mântuitorului meu, care urma să-și ia copiii acasă.SVM 43.3