Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Schiţe din viaţa mea

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Subiectul nemuririi

    Într-o zi, am auzit o conversație dintre o soră și mama mea, cu privire la o predică pe care o ascultaseră recent și în care se afirmase, în cele din urmă, că sufletul nu avea o nemurire naturală. Ele au început să repete câteva dintre textele biblice, pe care pastorul le prezentase ca argumente. Dintre toate, îmi amintesc faptul că am fost impresionată în mod deosebit de următoarele: “Sufletul care păcătuiește, acela va muri”. (Ezechiel 18, 4.) “Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită”. (Eclesiastul 9, 5.) “Care va fi făcută la vremea ei de fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică! Amin!” (1 Timotei 6, 15.16.) “Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea”. (Romani 2, 7.)SVM 48.2

    După ce a citat pasajele anterioare, mama mea a întrebat: “De ce ar trebui să caute oamenii ceva ce au deja?”SVM 48.3

    Eu am ascultat aceste idei noi cu un interes profund și dureros. Când am rămas singură cu mama, am întrebat-o dacă ea crede cu adevărat că sufletul nu este nemuritor. Mi-a răspuns că se teme ca nu cumva să fi avut până atunci o concepție falsă cu privire la subiectul acesta, precum și cu privire la altele.SVM 48.4

    “Dar, mamă”, i-am spus eu, “tu chiar crezi că sufletul doarme în mormânt până la înviere? Crezi că, atunci când moare, creștinul nu merge îndată la cer și că păcătosul nu merge în iad?”SVM 49.1

    Ea mi-a răspuns: “Biblia nu ne oferă nici o dovadă cu privire la existența unui iad veșnic. Dacă ar exista un asemenea loc, ar trebui să fie menționat în Cartea Sfântă”.SVM 49.2

    “De ce, mamă”, am strigat eu, plină de uimire, “cuvintele tale sună ciudat! Dacă tu crezi această teorie stranie, măcar ai grijă să nu mai afle nimeni, deoarece mă tem că, dacă ar auzi o asemenea doctrină, păcătoșii s-ar simți în siguranță și nu ar mai dori niciodată să-L caute pe Domnul Isus”.SVM 49.3

    “Dacă acesta este adevărul Bibliei”, a răspuns ea, “nu va fi o piedică în calea mântuirii păcătoșilor, ci un mijloc de a-i câștiga pentru Domnul Hristos. Dacă iubirea lui Dumnezeu nu va convinge un răzvrătit să I se supună, cu atât mai puțin va reuși teroarea iadului veșnic să-l conducă la pocăință. Pe lângă aceasta, nu pare a fi o metodă corectă să câștigi suflete pentru Isus, apelând la unul dintre cele mai neplăcute sentimente ale inimii, și anume frica disperată. Dragostea lui Isus atrage. Ea va convinge chiar și inima cea mai împietrită”.SVM 49.4

    După această conversație, timp de câteva luni, nu am mai auzit nimic despre nemurirea sufletului, dar, în toată această perioadă, mintea mea s-a frământat mult cu privire la subiectul nemuririi. Apoi am auzit o predică în care erau prezentate aceleași idei și am fost convinsă că ele constituie adevărul. De la data când am înțeles lumina privitoare la somnul celor morți, taina care învăluise învățătura învierii s-a risipit din mintea mea, iar marele eveniment a dobândit o importanță nouă și minunată pentru mine. Mintea mea fusese tulburată adesea de efortul de a împăca ideea răsplătirii, sau a pedepsei imediate a celor decedați, cu faptul incontestabil al judecății și al învierii viitoare. Dacă la moarte sufletul primește îndată răsplata fericirii sau a nenorocirii veșnice, de ce mai e nevoie de învierea sărmanelor trupuri?SVM 49.5

    Dar această credință frumoasă și nouă mi-a arătat motivul pentru care scriitorii inspirați insistaseră atât de mult asupra subiectului învierii trupului, deoarece întreaga ființă a celor decedați rămânea în mormânt într-o stare de adormire. Acum puteam înțelege cu claritate falsitatea credinței noastre din trecut cu privire la acest subiect.SVM 50.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents