Judecata bisericii

La scurtă vreme după aceea, am fost anunțați că trebuie să fim prezenți la o adunare care urma să se desfășoare în cadrul comitetului bisericii. Au fost prezenți doar câțiva membri. Influența tatălui meu și a familiei sale fusese atât de mare, încât oponenții noștri nu doreau cu nici un chip să prezinte cazul într-o adunare mai numeroasă. Singura acuzație pronunțată a fost aceea că am trăit contrar regulilor lor. Când am întrebat care erau regulile pe care le-am încălcat, ni s-a răspuns, după o mică ezitare, că am participat la alte adunări și am neglijat prezența regulată la întâlnirile din grupa noastră de studiu.SVM 52.2

Noi am declarat că, pentru un timp, o parte din familie fusese plecată la țară, dar nici unul dintre cei rămași în oraș nu absentase de la adunările grupei de studiu mai mult de câteva săptămâni și că aceștia fuseseră obligați moral să lipsească, deoarece mărturiile exprimate au fost tratate cu o dezaprobare cât se poate de evidentă. De asemenea, am amintit că anumiți membri, care nu participaseră la adunările grupei mai mult de un an, erau totuși tratați ca niște credincioși onorabili.SVM 52.3

Am fost întrebați dacă suntem dispuși să mărturisim că ne-am îndepărtat de regulile lor și, de asemenea, dacă suntem de acord să ne conformăm acestor reguli în viitor. Noi am răspuns că nu îndrăznim să renunțăm la credința noastră și nici să ne dezicem de adevărurile sacre ale lui Dumnezeu, că nu putem ignora speranța apropiatei reveniri a Răscumpărătorului nostru și că, având în vedere atitudinea noastră, pe care ei o numeau erezie, trebuie să continuăm a ne închina Domnului.SVM 53.1

În timp ce rostea cuvântul de apărare, tatăl meu a primit binecuvântarea lui Dumnezeu și cu toții am părăsit camera comitetului cu conștiința eliberată și cu sentimentul fericit al aprobării lui Isus.SVM 53.2

În duminica următoare, la începutul serviciului divin de împărtășire, prezbiterul a citit numele noastre, șapte la număr, declarând că ne separaserăm de biserică. El a afirmat că nu eram excluși din cauza vreunei greșeli în conduita morală, că aveam un caracter impecabil și o reputație demnă de invidiat, dar că ne-am făcut vinovați de încălcarea regulilor Bisericii Metodiste. El a declarat, de asemenea, că, din acel moment, ușa este deschisă și toți cei care vor fi găsiți vinovați de aceeași încălcare a regulilor vor fi tratați la fel.SVM 53.3

În biserică existau mulți credincioși care așteptau venirea Mântuitorului, iar amenințarea aceasta era menită să-i sperie, determinându-i să se supună. În unele cazuri, această strategie a adus rezultatele dorite, iar favoarea lui Dumnezeu a fost vândută pentru un loc în biserică. Mulți credeau, dar nu îndrăzneau să-și exprime credința, pentru că se temeau să nu fie dați afară din sinagogă. Totuși unii au plecat curând după aceea, alăturându-se grupului care aștepta venirea Mântuitorului.SVM 53.4

În timpul acela, cuvintele profetului au fost nespus de prețioase: “Ascultați Cuvântul Domnului, voi, care vă temeți de Cuvântul Lui. Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘Să-și arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!’ — Dar ei vor rămâne de rușine!”. (Isaia 66, 5.)SVM 53.5