Câmpuri albe, gata pentru seceriș

Pe măsură ce continuau să înainteze în teritorii noi, lucrătorii din coloniile australasiene și din insulele Pacificului erau tot mai profund convinși de necesitatea de a se face toate eforturile posibile în vederea pregătirii cât mai multor lucrători pentru seceriș.SVM 370.2

În anul 1898, în timp ce participa la o adunare de tabără minunată și inspiratoare, desfășurată în noua Conferință din Qeensland, cu o ocazie, sora White declara: “Pretutindeni în jurul nostru, câmpurile sunt albe, gata pentru seceriș și simțim cu toții o dorință arzătoare de a merge în aceste locuri și de face să fie înălțat stindardul adevărului în fiecare sat și în fiecare oraș.SVM 370.3

În timp ce ne gândim la vastitatea lucrării și la urgența de a merge în aceste teritorii fără nici o întârziere, vedem că sunt necesare sute de lucrători, acolo unde în prezent există numai doi sau trei, și că nu trebuie să întârziem nici o clipă înființarea de instituții, în care să poată fi educați și instruiți lucrători”. — The Review and Herald, 28 martie, 1899.SVM 370.4

Comitetul Uniunii de Conferințe Australasia a studiat din nou, în lumina ocaziilor oferite de providența lui Dumnezeu, datoria de a merge în teritorii noi. Frații au “recunoscut că școala, sanatoriul și fabrica de alimente constituiau trei mari întreprinderi care conlucrau în armonie în vederea educării și a instruirii misionarilor atât a celor de acasă, cât și a celor din străinătate, ce trebuiau pregătiți să slujească nevoilor fizice, intelectuale și spirituale ale semenilor lor”. În raportul adresat cititorilor revistei Review cu privire la progresul realizat de frații din Australia, sora White scria: “Simțim cu toții că lucrarea este urgentă. Nici una dintre ramurile ei nu poate aștepta. Totul trebuie să înainteze fără nici o întârziere”.SVM 371.1

De-a lungul anilor în care au trudit pentru dezvoltarea unei biserici puternice în Australasia și pentru înființarea de centre unde tinerii să poată fi educați ca lucrători pentru Dumnezeu, sora White și asociații ei au înțeles de mai multe ori semnele dezvoltării viitoare în acea zonă întinsă de activitate. Pionierii aflați în aceste locuri — frații Haskell, Corliss, Israel, Daniells și alții — au înțeles încă de timpuriu că exista posibilitatea de a forma acolo lucrători care să poată merge în insulele din Polinezia, Melanezia și Micronezia. Spre sfârșitul deceniului al nouăzecilea, diferitele ramuri ale cauzei adevărului prezent — publicații, educație, medicină — erau din ce în ce mai consolidate și mulți tineri erau instruiți ca lucrători. Frații din conducerea Uniunii de Conferințe Australasia au înțeles din ce în ce mai clar ocaziile de slujire din jurul lor.SVM 371.2

Aceste perspective au fost descrise detaliat de sora White în mesajele adresate conducătorilor lucrării lui Dumnezeu, care erau adunați la sesiunea Conferinței Generale de la începutul anului 1899. Cu privire la susținerea unor centre puternice de instruire pentru lucrătorii din Australasia, ea le scria: “Frații noștri nu au înțeles că, ajutându-ne pe noi, se vor ajuta pe ei înșiși. Ceea ce se oferă pentru a începe lucrarea aici, va avea ca rezultat consolidarea lucrării din alte locuri. Dacă darurile voastre ne eliberează de continua constrângere și dificultate financiară în care ne aflăm, activitatea noastră poate fi extinsă, numărul sufletelor va crește, vor fi înființate biserici și se va vedea o sporire a puterii financiare. Noi vom avea suficiente mijloace nu numai pentru a susține lucrarea de aici, dar și pentru a le oferi altor câmpuri. Nu se realizează nimic prin faptul că sunt reținute tocmai acele mijloace financiare care ne-ar face în stare să progresăm prin răspândirea cunoașterii lui Dumnezeu și a biruințelor adevărului în regiunile îndepărtate”. — The Daily Bulletin of the General Conference, 1899, 131.SVM 372.1