Zile de confuzie

Cu toate acestea, timpul de așteptare a trecut. Aceasta a fost prima încercare serioasă pe care au trebuit să o îndure cei care crezuseră și speraseră că Domnul Isus urma să vină pe norii cerului. Dezamăgirea poporului așteptător al lui Dumnezeu a fost mare. Batjocoritorii erau triumfători și i-au câștigat de partea lor pe cei nestatornici și slabi. Se pare că unii care avuseseră, în aparență, o credință adevărată au fost influențați doar de teamă, iar acum curajul le revenise și li se alăturau cu îndrăzneală batjocoritorilor, declarând că nu fuseseră niciodată atât de amăgiți, încât să creadă cu adevărat în doctrina lui Miller, despre care spuneau că era un fanatic iresponsabil. Alții, care erau din fire instabili și înclinați să cedeze, părăseau discret grupul credincioșilor.SVM 57.1

Noi eram încurcați și dezamăgiți, și totuși nu am renunțat la credință. Mulți continuau să nutrească speranța că Isus nu-și va întârzia multă vreme venirea. Cuvântul Domnului era sigur și nu putea să greșească. Simțeam că ne-am făcut datoria și am trăit în lumina credinței noastre prețioase. Eram dezamăgiți, dar nu descurajați. Semnele timpului arătau că sfârșitul tuturor lucrurilor era aproape. Noi trebuia să veghem și să fim pregătiți fără încetare pentru venirea Domnului, care putea să aibă loc în orice moment. Trebuia să așteptăm cu încredere și cu speranță, fără a neglija să organizăm adunări pentru a fi învățați, mângâiați și încurajați, astfel încât lumina noastră să crească, devenind tot mai strălucitoare în întunericul lumii.SVM 57.2