Pierderea copiilor

În anul 1860, moartea a pășit pragul căminului nostru, lovind cea mai fragedă mlădiță a familiei. Micul Herbert, născut în 20 septembrie 1860, a murit în ziua de 14 decembrie a aceluiași an. Când s-a frânt această mlădiță firavă, inima noastră a sângerat cum nimeni nu va ști vreodată, cu excepția acelora care și-au condus la mormânt unul dintre micuții lor copii ai făgăduinței.SVM 165.3

Dar, oh, când a murit nobilul nostru Henry [Decesul lui Henry N. White a avut loc la Topsham, Maine, în 8 decembrie 1863.], la vârsta de șaisprezece ani — când cântărețul nostru drag a fost dus spre mormânt și noi știam că nu vom mai auzi cântecul lui de dimineață — casa noastră a devenit un loc pustiu. Atât părinții, cât și cei doi fii rămași au suferit mult de pe urma acestei lovituri atât de adânci și dureroase. Dar Dumnezeu ne-a mângâiat în singurătatea noastră și am mers înainte cu credință și curaj, în lucrarea pe care El ne-a încredințat-o, în speranța strălucitoare că îi vom întâlni pe copiii noștri în lumea aceea, unde boala și moartea nu vor veni niciodată.SVM 165.4