Ultima mărturie personală prezentată în grupa de rugăciune

La scurt timp după aceea, am participat din nou la întrunirea grupei de studiu. Doream să ni se ofere o ocazie de a vorbi despre iubirea prețioasă a lui Dumnezeu, care ne însuflețise. Eu voiam să vorbesc îndeosebi despre bunătatea și despre mila Domnului față de mine. Schimbarea care avusese loc în viața mea era atât de mare, încât mă simțeam datoare să folosesc orice prilej de a da mărturie în favoarea iubirii Mântuitorului.SVM 45.4

Când a venit rândul meu să vorbesc, am prezentat dovezile bucuriei pe care o aveam datorită iubirii lui Isus, precum și faptul că așteptam plină de bucurie să-L întâlnesc în curând pe Răscumpărătorul meu. Credința că venirea Domnului Hristos era aproape stârnise în sufletul meu dorința de a căuta mai serios sfințirea înfăptuită de Duhul lui Dumnezeu.SVM 46.1

În momentul acela, conducătorul grupei m-a întrerupt, declarând: “Ai primit sfințirea prin metodism, soră, nu printr-o erezie”.SVM 46.2

Atunci, m-am simțit obligată să mărturisesc adevărul că nu prin metodism primisem această nouă binecuvântare, ci prin adevărurile tulburătoare cu privire la venirea personală a Domnului Isus. Prin ele găsisem pacea, bucuria și iubirea desăvârșită. Așa s-a încheiat mărturia mea, ultima pe care aveam să o adresez în grupa de studiu a fraților mei metodiști.SVM 46.3

Apoi a vorbit Robert, în felul lui timid, dar atât de clar și mișcător, încât unii plângeau și erau foarte impresionați, dar alții tușeau zgomotos și păreau vizibil deranjați de cuvintele lui.SVM 46.4

După ce am părăsit încăperea, am discutat din nou despre credința noastră și am fost uimiți că frații și surorile noastre creștine nu puteau să suporte nici un cuvânt cu privire la venirea Mântuitorului. Am fost convinși că nu mai trebuie să participăm niciodată la adunările grupei de studiu. Speranța venirii glorioase a Domnului Hristos ne umplea sufletul, iar acest fapt avea să fie exprimat ori de câte ori ne ridicam să vorbim. Era limpede că nu ne vom mai simți bine în grupa de studiu, deoarece mărturia noastră provocase zâmbete disprețuitoare și batjocuri care au ajuns la urechile noastre la încheierea întrunirii, venind tocmai din partea unor frați și surori pe care îi respectaserăm și îi iubiserăm.SVM 46.5