Un vis frumos

În această situație de criză, când credința multora era greu încercată, sora White a avut un vis care le-a adus, atât ei, cât și celorlalți, asigurarea plăcută că Dumnezeu nu îi părăsise. Cu privire la experiența aceasta, a scris următoarele:SVM 360.2

“În noaptea din 9 iulie 1896, am avut un vis frumos. Soțul meu, James White, se afla alături de mine. Eram la mica noastră fermă din pădure, în Cooranbong, și ne sfătuiam în legătură cu perspectivele rezultatelor muncii depuse.SVM 360.3

Soțul meu mi-a zis: ‘Ce faceți cu privire la construirea unei școli?’SVM 360.4

‘Nu putem face nimic’” am spus eu, “deoarece nu avem bani și nu știu de unde ar putea veni. Nu avem nici o clădire pentru școală. Orice lucrare pare să fie imposibil de continuat, dar eu nu intenționez să încurajez necredința. Voi lucra prin credință. Am fost ispitită să-ți vorbesc despre un capitol descurajator al experienței noastre, dar voi vorbi despre credință. Dacă ne uităm la lucrurile care se văd, ne vom descuraja. Trebuie să desțelenim solul cu îndrăzneală, să arăm cu speranță și credință. Dacă toți ar lucra cu înțelepciune și ar semăna cu stăruință, am vedea că ne așteaptă multă prosperitate. Aparențele actuale nu sunt încurajatoare, dar toată lumina pe care am putut să o obțin este că acum e timpul semănatului. Munca pământului este manualul nostru de învățătură, deoarece, exact așa cum lucrăm pământul, cu speranța unei răsplătiri viitoare, tot astfel trebuie să semănăm acest sol misionar cu semințele adevărului”SVM 360.5

Am parcurs de la un capăt la celălalt terenul pe care îl cultivam. Apoi, ne-am întors, conversând în timp ce mergeam alături, și am văzut că una dintre vițele pe lângă care trecuserăm, rodise. I-am spus soțului meu: Roadele sunt gata de cules.SVM 361.1

Când am ajuns pe o altă cărare, am exclamat: “Privește, privește frumoasa zmeură. Nu trebuie să așteptăm până mâine”. În timp ce culegeam fructele, am spus: “Am crezut că aceste plante sunt lipsite de importanță și nu merită efortul de a le planta. Nu m-am așteptat niciodată la o recoltă atât de abundentă”.SVM 361.2

Soțul meu a zis: “Ellen, îți amintești, când am început să lucrăm pentru prima dată în Michigan și am călătorit cu o trăsură din localitate în localitate pentru a cunoaște umilele grupuri de păzitori ai Sabatului, cât de nepromițătoare erau perspectivele? În timpul căldurii de vară, adesea dormitorul nostru era bucătăria, unde se pregătea mâncare de-a lungul întregii zile, și nu puteam dormi. Îți amintești cum, într-o ocazie, ne-am pierdut pe drum și tu ai leșinat când nu am putut găsi apă? Cu un topor împrumutat, am făcut o cale prin pădure, până când am ajuns la o cabană, unde ni s-a dat niște pâine și lapte și adăpost pentru noapte. Ne-am rugat și am cântat cu acea familie, iar dimineața le-am lăsat una dintre broșurile noastre.SVM 361.3

Am fost extrem de îngrijorați în acea ocazie. Călăuza noastră cunoștea drumul, iar faptul că ne-am pierdut era de neînțeles pentru noi. Mulți ani după aceea, la o adunare de tabără, ne-au fost prezentate mai multe persoane care ne-au istorisit experiența lor. Vizita aceea pe care credeam că am făcut-o din greșeală și cartea pe care am dăruit-o nu erau altceva decât niște semințe semănate. Douăzeci de persoane au fost convertite printr-o întâmplare pe care noi o considerasem o greșeală. Aceasta a fost lucrarea Domnului, pentru ca lumina să le poată fi dăruită celor care doreau să cunoască adevărul”.SVM 361.4

Soțul meu a continuat: “Ellen, te afli într-un câmp misionar. Trebuie să semeni speranță și credință și nu vei fi dezamăgită. Un singur suflet este mai valoros decât tot ce s-a plătit pentru acest teren și deja există snopi pe care să-i aduci Stăpânului. Lucrarea începută în celelalte teritorii noi — în Rochester, N. Y., în Michigan, în Oakland, în San Francisco și în teritoriile Europei — a fost tot atât de nepromițătoare ca și lucrarea din locul acesta. Dar ce întreprinzi prin credință și speranță te va face părtașă cu Domnul Hristos și cu slujitorii Lui credincioși. Lucrarea trebuie să fie continuată în simplitate, în credință și speranță, iar roadele muncii tale vor fi răsplătite prin rezultate veșnice.”SVM 362.1