La Michigan și la Wisconsin — 1854

În primăvara anului 1854, am vizitat din nou statul Michigan și, deși am fost nevoiți să călătorim pe drumuri neumblate și prin noroi, puterile nu m-au părăsit. Am simțit că Domnul dorea să vizităm statul Wisconsin și am convenit să lăsăm căruțele la Jackson noaptea târziu.SVM 153.1

Pe când ne pregăteam să luăm trenul, am avut un simțământ de solemnitate și am propus să ne rugăm. În timp ce ne încredințam în mâna lui Dumnezeu, nu ne-am putut abține să nu plângem. Am plecat la gară cu sentimente de profundă solemnitate. Când ne-am urcat în tren, am mers în vagonul din față, care avea scaune cu spătare înalte, sperând că vom putea dormi puțin în noaptea aceea. Vagonul era plin și am trecut în următorul, unde am găsit locuri. Eu nu mi-am scos boneta, așa cum obișnuiam când călătoream noaptea și am continuat să țin bagajul de mână, ca și când aș fi așteptat ceva. Amândoi am vorbit despre simțământul comun pe care îl aveam.SVM 153.2

Trenul ajunsese la aproximativ trei mile depărtare de Jackson, când, deodată, mișcările lui au devenit foarte violente, zguduindu-ne înainte și înapoi. După aceea s-a oprit. Eu am deschis fereastra și am zărit un vagon care era ridicat aproape pe verticală. Se auzeau strigăte de durere și era o mare confuzie. Locomotiva fusese aruncată de pe linii, dar vagonul în care eram noi se afla pe linie, la o depărtare de aproape o sută de picioare (30 de metri) de cel din fața lui. Legătura nu se rupsese, dar vagonul nostru se desprinsese de cel din fața lui, ca și când un înger le-ar fi despărțit. Vagonul de bagaje nu era prea afectat, iar cufărul nostru mare, în care se aflau cărțile, era intact. Vagonul de clasa a doua era sfărâmat în bucăți, iar pasagerii fuseseră aruncați de o parte și de alta a liniei. Vagonul în care încercaserăm noi să găsim locuri era foarte accidentat, iar unul dintre capete se urcase pe o grămadă de ruine. Patru călători au murit și mulți alții au fost grav răniți. Nu puteam decât să recunoaștem că Dumnezeu trimisese un înger pentru a ne păzi viața.SVM 153.3

Ne-am întors acasă la fratele Cyrenius Smith, lângă Jackson, iar în ziua următoare, am luat trenul spre Wisconsin. Vizita noastră în acel stat a fost binecuvântată de Dumnezeu. Ca rezultat al eforturilor noastre s-au convertit mai multe suflete. Domnul m-a întărit pentru a suporta călătoria obositoare și lungă.SVM 154.1