Magnetismul spiritist

În New Hampshire am fost nevoiți să ne confruntăm cu o formă de magnetism spiritist, asemănător mesmerismului. A fost prima noastră experiență de acest fel și s-a întâmplat astfel: Când am ajuns la Claremont, ni s-a spus că acolo există două grupări adventiste, una care își nega credința anterioară, și o alta, mai restrânsă ca număr, ai cărei membri continuau să creadă că, în providența Sa, Dumnezeu i-a călăuzit în experiența lor din trecut. Am fost îndrumați în special spre doi oameni despre care ni s-a spus că susțin concepții asemănătoare cu ale noastre. Aflaserăm că împotriva acestora existau multe prejudecăți, dar am presupus că erau persecutați din cauza neprihănirii. I-am căutat, iar ei ne-au primit binevoitori, tratându-ne cu amabilitate. Nu a trecut mult timp și am înțeles că ei pretindeau că sunt pe deplin sfinți și desăvârșiți și declarau că se află mai presus de orice posibilitate de a păcătui.SVM 79.1

Acești oameni erau îmbrăcați în haine frumoase și manifestau o atitudine de mulțumire și de liniște. În timp ce stăteam de vorbă, în încăperea în care ne aflam a intrat un băiețel de vreo opt ani, îmbrăcat literalmente în niște zdrențe murdare. Am fost surprinși să aflăm că băiețelul era fiul unuia dintre cei doi. Mama lui părea extrem de stânjenită și rușinată, dar tatăl lui, total dezinteresat, a continuat să vorbească despre înaltele lui realizări spirituale, fără să schițeze nici cel mai mic gest de atenție față de băiat.SVM 79.2

Deodată, sfințenia lui și-a pierdut orice farmec în ochii mei. Absorbit în rugăciune și meditație și desprins total de munca și de responsabilitățile vieții, acel bărbat nu se îngrijea să asigure cele necesare pentru nevoile zilnice ale familiei lui, sau să le acorde copiilor lui o atenție părintească. Se pare că uitase faptul că, pe cât de mare este iubirea noastră față de Dumnezeu, pe atât de puternică ar trebui să fie iubirea noastră față de cei pe care ni i-a încredințat El. Mântuitorul nu i-a învățat niciodată pe oameni să devină inactivi și nefolositori, dedicându-se unei meditații abstracte și neglijându-și îndatoririle aflate la fiecare pas pe cărarea vieții.SVM 79.3

Acest soț și tată a declarat că realizarea adevăratei sfințenii i-a absorbit mintea dincolo de toate gândurile privitoare la cele pământești. Totuși el se afla la o masă pământească și mânca o hrană pământească. El nu era hrănit printr-un miracol. Cineva trebuia să-i asigure mâncarea, deși el nu se interesa câtuși de puțin de aceasta, deoarece timpul lui era dedicat în întregime lucrurilor spirituale. Nu tot aceeași era situația soției lui, asupra căreia apăsa povara întregii familii. Ea trudea fără încetare, îngrijindu-se de toate treburile casei, iar el declara că soția lui nu fusese sfințită și că ea îngăduia ca lucrurile pământești să-i îndepărteze mintea de subiectele religioase.SVM 80.1

M-am gândit la Mântuitorul nostru, care trudise atât de mult pentru binele altora. El a spus: “Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez”. (Ioan 5, 17.) Sfințirea prezentată de Domnul Isus era exemplificată prin faptele bunătății și ale milei, iar iubirea adevărată îi face pe oameni să-i privească pe semenii lor mai presus de ei înșiși.SVM 80.2

În timp ce vorbea despre credință, unul dintre cei doi bărbați a spus: “Tot ce avem noi de făcut este să credem și orice Îi cerem lui Dumnezeu ne va fi dat”.SVM 80.3

Fratele White a sugerat că există anumite condiții care însoțesc făgăduința aceasta. “‘Dacă rămâneți în Mine’, a spus Domnul Hristos, ‘și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da’.” (Ioan 15, 7.) “Teoria voastră cu privire la credință”, a continuat el, “trebuie să aibă o temelie”.SVM 80.4

Sora unuia dintre acești oameni mi-a cerut o întrevedere particulară. Ea avea multe de spus despre consacrarea ei deplină față de Dumnezeu și se străduia să-mi lărgească vederile cu privire la subiectul acesta. În timp ce vorbea, mă ținea de mână afectuos și îmi mângâia blând părul. M-am rugat ca îngerii lui Dumnezeu să mă apere de influența nesfântă, pe care această tânără încerca să o exercite asupra mea prin cuvintele ei plăcute și prin mângâierile ei tandre. Îmi vorbea mult despre realizările spirituale ale fratelui ei și despre marea lui credință. Mintea îi părea foarte preocupată de persoana și de experiența fratelui ei. Am simțit că trebuie să fiu atentă la ce îi spuneam și am fost fericită când conversația s-a încheiat.SVM 81.1

Acești oameni care făceau niște declarații atât de îndrăznețe îi înșelau pe cei nestatornici. Ei vorbeau mult despre binefacere, spunând că acoperă o mulțime de păcate. Eu nu am putut să fiu de acord cu ideile și sentimentele lor și am simțit că exercitau o influență teribilă spre rău. Am fost fericită când am reușit să plec de la ei și să scap de prezența lor.SVM 81.2

Îndată ce ideile lor erau contrazise, ei manifestau un spirit de încăpățânare și de îndreptățire de sine și respingeau orice învățătură. Deși pretindeau că sunt foarte umili, erau plini de îngâmfare în sfințenia lor imaginară și se opuneau oricărui apel la rațiune. Am simțit că toate eforturile noastre de a-i convinge de greșeala lor erau inutile, deoarece adoptaseră poziția de învățători și nu acceptau să fie învățați.SVM 81.3