Capitolul 33 — Lucrarea misionară

[Notă. — Încă din primele zile ale vestirii soliei, adventiștii de ziua a șaptea au avut o idee cu privire la dezvoltarea lucrării, care ar fi putut cuprinde în cele din urmă mai multe națiuni. Conducătorii mișcării adventiste au început să înțeleagă faptul că misiunea lor era menită să se extindă în întreaga lume, până la începutul anilor ’70. Cu toate acestea, în anul 1872, versetul: “Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul” a fost interpretat în mod simplu ca fiind “un semn evident al zilelor din urmă” și împlinindu-se prin extinderea Misiunilor Protestante. Împlinirea totală a acestui text nu era în nici un fel asociată cu răspândirea Mișcării Adventiste pretutindeni în lume. (Vezi The Review and Herald, 16 aprilie, 1872 și The Review and Herald, 16 iulie, 1872.) Dar, în anul 1873, declarațiile conducătorilor adventiști de ziua a șaptea, cu privire la datoria lor de a avertiza lumea, au început să evidențieze o schimbare vizibilă a concepției. (Vezi editorialul numărului din The Review and Herald, 26 august, 1873 și multe alte articole la fel de importante din edițiile care au urmat.) Pe la încheierea anului 1874, această schimbare a concepției pare să se fi realizat aproape în totalitate.]SVM 203.1

În 10 decembrie 1871, mi-a fost arătat că Dumnezeu dorea să realizeze o mare lucrare prin intermediul adevărului, dacă oameni consacrați și cu spirit de sacrificiu s-ar fi dedicat fără rezerve în lucrarea de a-l predica acelora care se aflau în întuneric. Cei care cunosc adevărul prețios și care sunt consacrați lui Dumnezeu trebuie să folosească orice ocazie favorabilă de a prezenta adevărul. Îngerii lui Dumnezeu influențează inima și conștiința multor oameni din țări străine și sufletele sincere sunt alarmate, când văd că semnele timpului se împlinesc în starea de neliniște a națiunilor. În mintea lor se naște întrebarea: Care va fi sfârșitul tuturor acestor lucruri? În timp ce Dumnezeu și îngerii Săi lucrează pentru a impresiona inimile, slujitorii lui Hristos par să doarmă. Doar puțini lucrează în colaborare cu solii cerești.SVM 203.2

Dacă pastorii și oamenii ar fi suficient de conștienți cu privire la datoria lor, nu ar rămâne atât de inactivi și de indiferenți, în timp ce Dumnezeu îi onorează prin faptul că i-a făcut depozitarii Legii Sale, întipărind-o în mintea lor și scriind-o în inima lor. Aceste adevăruri de importanță vitală trebuie să pună la încercare lumea. Chiar și în țara noastră există orașe și sate, care nu au auzit niciodată solia de avertizare. Tinerii, care se simt impresionați de apelurile pentru ajutor în această mare lucrare de înaintare a cauzei lui Dumnezeu, întreprind unele acțiuni, dar nu iau asupra lor responsabilitatea misiunii într-o asemenea măsură, încât să realizeze tot ce ar putea.SVM 203.3

Dacă tinerii care încep să lucreze în această privință ar avea spirit misionar, ar dovedi că sunt cu adevărat chemați de Dumnezeu. Dar, prin faptul că nu merg în locuri noi, ci se mulțumesc să călătorească din biserică în biserică, ei dovedesc că nu au luat asupra lor povara lucrării. Tinerii noștri predicatori nu au o viziune suficient de vastă. Zelul lor este prea slab. Dacă s-ar trezi și s-ar consacra Domnului, tinerii ar fi atenți în fiecare clipă și ar căuta să se pregătească pentru a deveni lucrători în câmpul misionar.SVM 204.1

Tinerii trebuie să se califice pentru lucrare, învățând bine limbile străine, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi ca mijloace de transmitere a adevărului Său mântuitor în mijlocul celor ce trăiesc în alte țări. Acești tineri pot învăța limbi străine chiar în timp ce sunt angajați în lucrarea de salvare a păcătoșilor. Dacă își folosesc timpul în mod eficient, ei își pot dezvolta intelectul, se pot instrui și se pot pregăti pentru a fi capabili să îndeplinească o lucrare mult mai mare. Dacă s-ar consacra lui Dumnezeu, tinerele, care nu au fost obișnuite să poarte răspunderi mari, s-ar putea pregăti pentru a fi folositoare, studiind și familiarizându-se cu limbile străine. Ele ar putea să se dedice activității de traducător.SVM 204.2

Publicațiile noastre trebuie să fie tipărite în alte limbi, ca să poată ajunge la cei ce trăiesc în țări străine. [În 1871, când erau scrise aceste cuvinte, pregătirea și publicarea literaturii bisericii în diferite limbi străine, vorbite în Europa și în alte țări erau doar la începuturi.] Prin intermediul presei, se poate realiza mult, dar s-ar putea realiza mai mult, dacă influența lucrării predicatorilor ar însoți publicațiile noastre. Este nevoie de misionari, care să meargă în țările noastre pentru a predica adevărul cu atenție și înțelepciune. Cauza adevărului prezent poate fi mult extinsă printr-un efort personal.SVM 204.3

Când vor vedea tineri zeloși, dornici să se instruiască pentru a-și extinde activitatea în orașe și în sate care nu au cunoscut niciodată adevărul, și când vor vedea misionari care se oferă ca voluntari pentru a merge în alte țări, în scopul de a le duce adevărul, bisericile vor fi mult mai încurajate și întărite, decât dacă ar beneficia ele însele de munca unor tineri lipsiți de experiență. Când vor vedea inimile pastorilor lor radiind de iubire și zel pentru adevăr și pline de dorința de a salva suflete, bisericile se vor trezi ele însele. În general, bisericile au darurile spirituale necesare și capacitatea de a se binecuvânta, de a se întări singure și de a aduna oile și mieii în staul. Ele trebuie lăsate să-și folosească propriile resurse, pentru ca toate darurile care există într-o stare latentă să poată fi implicate într-o slujire activă.SVM 205.1

Domnul a lucrat la inima unor oameni care cunosc limbi străine și i-a adus sub influența adevărului, ca să poată fi instruiți și pregătiți să lucreze pentru cauza Sa. El i-a adus în legătură cu birourile editurilor, pentru ca administratorii să se poată folosi de serviciile lor, dar ei nu sunt conștienți de nevoile cauzei. Sunt necesare publicații în alte limbi pentru a stârni interesul și spiritul de cercetare în mijlocul națiunilor străine.SVM 205.2

Așa cum lucrarea de predicare a lui Noe a avertizat și a slujit ca mărturie pentru locuitorii lumii, înainte ca potopul să-i nimicească de pe fața pământului, tot astfel adevărul lui Dumnezeu din aceste zile din urmă îndeplinește o lucrare asemănătoare, avertizând, încercând și slujind ca mărturie pentru lume. Publicațiile care pleacă din biroul de editură poartă semnătura Celui Veșnic. Ele sunt răspândite pretutindeni în țară și hotărăsc destinul sufletelor. Acum este o mare nevoie de oameni capabili să scrie și să traducă publicațiile noastre în alte limbi, pentru ca solia de avertizare să poată ajunge la toate popoarele și să le poată confrunta cu lumina adevărului, astfel încât, înțelegând lumina, bărbații și femeile să se poată întoarce de la nelegiuire la ascultarea de Legea lui Dumnezeu.SVM 205.3

Trebuie să fie folosită orice ocazie de a extinde vestirea adevărului în alte națiuni. Această lucrare va fi însoțită de cheltuieli considerabile, dar, în nici un caz, cheltuielile nu trebuie să împiedice îndeplinirea ei. Banii au valoare doar în măsura în care sunt folosiți pentru progresul intereselor Împărăției lui Dumnezeu. Domnul le-a încredințat oamenilor mijloacele financiare necesare tocmai pentru acest scop, ca să fie folosite spre a le vesti adevărul semenilor lor.SVM 206.1

Acum este timpul să folosim banii pentru Dumnezeu. Acum este timpul să fim bogați în fapte bune, adunându-ne în cer o comoară bună pentru viitor, ca să ne putem pune nădejdea în viața veșnică. Un suflet salvat pentru Împărăția lui Dumnezeu este mai valoros decât toate bogățiile pământului. Noi suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor cu care suntem puși în legătură și, cu cât legătura noastră cu semenii este mai apropiată, cu atât mai mare este responsabilitatea noastră. Noi suntem o mare familie, iar binele semenilor trebuie să constituie preocuparea noastră cea mai importantă. Nu avem nici o clipă de pierdut. Dacă am fost neglijenți în această privință, acum este momentul cel mai potrivit să răscumpărăm cu seriozitate timpul pierdut, pentru ca sângele sufletelor să nu fie găsit pe veșmintele noastre. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu este scutit de îndatorirea de a lua parte la marea lucrare a lui Hristos pentru salvarea semenilor noștri.SVM 206.2

Va fi greu să învingem prejudecata și să-i convingem pe cei necredincioși că eforturile pe care le depunem pentru a-i ajuta sunt dezinteresate. Dar aceasta nu trebuie să împiedice lucrarea noastră. Nu există în Cuvântul lui Dumnezeu nici o instrucțiune care să ne spună să le facem bine doar celor care apreciază eforturile noastre și răspund și să-i binecuvântăm doar pe cei care ne vor mulțumi pentru aceasta. Dumnezeu ne-a trimis să lucrăm în via Lui. Responsabilitatea noastră este să facem tot ceea ce ne stă în putință. “Dimineața, seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea”. (Eclesiastul 11, 6.)SVM 207.1

Noi avem prea puțină credință. Noi Îl limităm pe Sfântul lui Israel. Ar trebui să fim recunoscători că Dumnezeu este dispus să ne folosească pe toți ca slujitori ai Săi. Orice rugăciune rostită cu credință va fi ascultată. Răspunsul ar putea să nu fie exact așa cum ne-am așteptat noi, dar va veni; probabil nu așa cum am plănuit, dar va veni chiar în momentul în care vom avea cea mai mare nevoie de el. Dar, oh, cât de mare este păcatul necredinței noastre! “Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da”. (Ioan 15, 7.)SVM 207.2