Adunarea de la Johnson, Vermont

Am revenit în scurt timp în Vermont și am organizat o adunare remarcabilă la Johnson. Pe drum, ne-am oprit câteva zile în casa fratelui E. Butler și am aflat că el și alți frați din Vermontul de nord fuseseră extrem de tulburați și încercați din cauza învățăturilor false și a unui fanatism necontrolat, manifestat de un grup de oameni care pretindeau că au sfințirea desăvârșită și care, sub haina unei mari sfințenii, aveau un mod de viață și un comportament care erau o dezonoare la adresa numelui lui Hristos.SVM 133.1

Cei doi conducători ai acelei mișcări fanatice aveau un caracter și un comportament asemănător cu al celor pe care îi cunoscusem cu patru ani în urmă la Claremont, N. H. Ei propovăduiau doctrina sfințirii absolute, pretinzând că nu mai pot păcătui și că sunt pregătiți pentru strămutarea în cer. Acești oameni practicau mesmerismul și susțineau că primesc iluminarea divină prin intermediul unei stări de transă.SVM 133.2

Cei doi bărbați nu aveau nici o ocupație și erau însoțiți de două femei care nu erau soțiile lor. Ei călătoreau din loc în loc, profitând de ospitalitatea oamenilor. Printr-o influență hipnotică subtilă, își asiguraseră o mare simpatie din partea unora dintre copiii mai mari ai fraților noștri.SVM 133.3

Fratele Butler era un om de o integritate fermă. El era pe deplin conștient de influența rea a ideilor fanatice și se împotrivea învățăturilor false și pretențiilor arogante ale acestor oameni. Mai mult decât atât, el ne-a declarat deschis că nu are nici o încredere în nici un fel de viziuni.SVM 133.4

Deși manifesta o atitudine destul de reținută, fratele Butler a fost de acord să participe la adunarea din casa fratelui Lovejoy, din Johnson. Cei doi bărbați care conduceau acea mișcare fanatică și care îi înșelaseră și îi necăjiseră mult pe copiii lui Dumnezeu au venit la întrunire, însoțiți de cele două femei care erau îmbrăcate în haine albe și aveau un păr negru, lung, atârnându-le liber pe umeri. Hainele albe trebuiau să reprezinte neprihănirea sfinților.SVM 134.1

Eu am avut o solie de mustrare pentru ei, și, în timp ce vorbeam, cel mai mare dintre cei doi mă privea fix și insistent, așa cum procedaseră și alți hipnotizatori în ocazii precedente. Dar eu nu m-am temut de influențele lui hipnotice, deoarece primisem putere din cer pentru a mă ridica deasupra puterii lor satanice. Copiii lui Dumnezeu, care fuseseră legați în lanțuri, au început să respire în libertate și să se bucure în Domnul.SVM 134.2

În timpul adunării noastre, acești fanatici au încercat să se ridice și să vorbească, dar nu au reușit să găsească ocazia. Li s-a spus clar că prezența lor nu este dorită, dar ei au ales să rămână. Atunci, fratele Samuel Rhodes a apucat spătarul scaunului pe care ședea una dintre cele două femei, a scos-o din încăpere și, trecând-o prin antreu, a dus-o până în curte. Apoi s-a întors și a scos-o și pe cea de a doua, în aceeași manieră. Cei doi bărbați au părăsit locul de adunare, dar au încercat să revină.SVM 134.3

În timp ce se înălța rugăciunea de încheiere, al doilea dintre ei a venit la ușă și a început să vorbească. Ușa i-a fost închisă în față. El a deschis-o și a început din nou să vorbească. Atunci, puterea lui Dumnezeu a venit asupra soțului meu. S-a făcut palid la față și, ridicându-se de pe genunchi, și-a îndreptat mâinile spre omul acela și a exclamat: “Domnul nu dorește mărturia ta aici. Domnul nu vrea ca tu să deranjezi și să lovești poporul Său”.SVM 134.4

Puterea lui Dumnezeu a umplut încăperea. Omul părea îngrozit și, trecând prin sufragerie, s-a retras într-o altă încăpere, împiedicându-se. S-a învârtit amețit prin acea încăpere, a căzut și s-a lovit de perete, apoi, recăpătându-și echilibrul, a reușit să găsească ușa de la ieșire. Prezența Domnului, care fusese atât de dureroasă pentru acei păcătoși fanatici, a inspirat întregii adunări o solemnitate plină de fiori. După ce fiii întunericului au plecat, pacea plăcută a Domnului s-a așternut peste grupul nostru. După această întrunire, viclenii pretendenți ai sfințeniei desăvârșite nu au mai fost niciodată în stare să-și restabilească puterea de influență asupra fraților noștri.SVM 135.1

Experiențele acestei adunări i-au inspirat fratelui Butler încrederea și prietenia față de noi.SVM 135.2