Capitolul 11 — Confruntarea cu fanatismul

Când am revenit în Portland, am observat că acolo existau dovezi tot mai evidente ale efectelor devastatoare ale fanatismului. Unii păreau să creadă că religia constă în sentimente de exaltare și în manifestări zgomotoase. Ei vorbeau într-o manieră care îi irita pe necredincioși și aveau o influență care stârnea ura acestora împotriva lor și a doctrinelor pe care le prezentau. După aceea se bucurau că sunt persecutați. Necredincioșii nu puteau înțelege rațiunea unui asemenea comportament. În unele locuri, frații erau împiedicați să organizeze adunări. Cei nevinovați sufereau împreună cu cei vinovați.SVM 85.1

Îmi simțeam inima tristă și apăsată aproape tot timpul. Mi se părea așa de chinuitor faptul că lucrarea lui Hristos trebuia să sufere din cauza comportamentului acestor oameni lipsiți de judecată. Ei nu numai că își ruinau propriile suflete, dar puneau un stigmat greu de îndepărtat asupra întregii lucrări. Satana era încântat și îi convenea să vadă că adevărul era vestit de niște oameni nesfinți și era amestecat cu eroarea, pentru ca apoi să fie călcat în picioare o dată cu aceasta. El privea cu un sentiment de triumf starea confuză și derutată a copiilor lui Dumnezeu.SVM 85.2

Noi ne cutremuram de teamă pentru bisericile care urmau să fie afectate de acest spirit al fanatismului. Mă durea inima pentru cei din poporul lui Dumnezeu. Oare era necesar ca ei să fie înșelați și duși în rătăcire de acest entuziasm fals? Am vestit cu credincioșie avertizările care mi-au fost încredințate de Domnul, dar se pare că au avut doar un efect slab, cu excepția faptului că i-au făcut pe aceia care susțineau concepții extremiste să-mi devină ostili.SVM 85.3