Trecerea timpului

Cei care aparțineau poporului așteptător al lui Dumnezeu se apropiau de ceasul când, plini de dor, speraseră că venirea Mântuitorului va face ca bucuria lor să fie deplină. Dar timpul a trecut din nou, fără ca venirea Domnului Isus să aibă loc. O dezamăgire amară s-a abătut asupra micii turme a cărei credință fusese atât de puternică și a cărei speranță fusese atât de intensă. În ciuda acestui fapt, am fost surprinși că ne simțeam așa de liniștiți în Domnul și așa de susținuți de puterea și de harul Său.SVM 61.1

Cu toate acestea, experiența din anul precedent s-a repetat, luând o amploare și mai mare. Un mare număr de credincioși au renunțat la credința lor. Unii care fuseseră foarte încrezători erau atât de profund răniți în mândria lor, încât simțeau că ar fi vrut să dispară de pe fața pământului. Asemenea lui Iona, ei erau nemulțumiți de Dumnezeu și ar fi vrut mai degrabă să moară. Cei care își întemeiaseră credința pe dovezile altora, și nu pe Cuvântul lui Dumnezeu, erau dispuși acum să-și schimbe concepțiile. Această a doua mare încercare a dezvăluit existența unui număr mare de oameni lipsiți de valoare, care fuseseră absorbiți de curentul puternic al credinței adventiste și purtați de val pentru un timp, alături de credincioșii adevărați și de lucrătorii serioși.SVM 61.2

Noi eram dezamăgiți, dar nu descurajați. Ne-am hotărât să nu murmurăm în această perioadă de încercare prin care Domnul ne curățea de tot ce era lipsit de valoare, așa cum se curățește aurul care este trecut prin foc. Am decis să ne supunem răbdători întregului proces de purificare, pe care Dumnezeu îl considera necesar pentru noi, și să așteptăm plini de speranță ca Mântuitorul să îi răscumpere pe credincioșii Săi încercați.SVM 61.3

Eram convinși că predicarea unui timp precis al venirii Domnului a fost inspirată de Dumnezeu. Tocmai această lucrare i-a determinat pe oameni să cerceteze Biblia cu atenție și să descopere adevăruri neînțelese de ei până atunci. Iona a fost trimis de Dumnezeu să predice pe străzile cetății Ninive, avertizând că orașul avea să fie nimicit în patruzeci de zile, dar Dumnezeu a acceptat umilirea locuitorilor cetății și le-a prelungit timpul de probă. Cu toate acestea, solia lui Iona a fost trimisă de Dumnezeu, iar cetatea Ninive a fost încercată în conformitate cu voia Sa. Lumea considera că speranța noastră a fost o iluzie și că dezamăgirea pe care o suportam nu era altceva decât consecința acestei erori. Dar, în ciuda faptului că greșiserăm în privința identificării evenimentului care trebuia să aibă loc în perioada aceea, viziunea a cărei împlinire părea să întârzie nu conținea nici o greșeală.SVM 62.1

Cei care așteptaseră venirea Domnului nu au fost lăsați fără mângâiere. Ei au dobândit o cunoaștere valoroasă prin cercetarea Cuvântului și înțelegeau mai bine Planul de Mântuire. În fiecare zi, au descoperit noi frumuseți în paginile sfinte și o armonie minunată, care cuprindea toate învățăturile, o scriptură explicând-o pe cealaltă, fără să existe nici măcar un cuvânt lipsit de însemnătate.SVM 62.2

Dezamăgirea noastră nu a fost atât de mare ca dezamăgirea ucenicilor. Când Fiul omului a intrat triumfător în Ierusalim, ei s-au așteptat să fie încoronat ca rege. Oameni, veniți din toate regiunile țării, erau adunați la un loc și strigau: “Osana, Fiul lui David”. (Matei 21, 9.) Iar când preoții și bătrânii I-au cerut Domnului Isus să liniștească mulțimea, El a declarat că, dacă oamenii ar tăcea, până și pietrele ar începe să strige, ca să se împlinească profeția. Cu toate acestea, după câteva zile, aceiași ucenici L-au văzut pe Domnul lor iubit, despre care crezuseră că va domni pe tronul lui David, țintuit pe crucea nemiloasă și înconjurat de fariseii care Îl ridiculizau și Îl batjocoreau. Totuși Domnul Hristos și-a împlinit făgăduințele. Cât de plăcută a fost mângâierea pe care a dat-o poporului Său și cât de bogată a fost răsplata acordată celor credincioși și loiali! Domnul Miller și cei care au fost alături de el au presupus că lucrarea de curățire a sanctuarului, despre care se vorbește în Daniel 8, 14, înseamnă curățirea pământului prin foc, înainte ca acesta să devină locul de reședință al sfinților. Ei credeau că această lucrare urma să se desfășoare la cea de a doua venire a lui Hristos. Prin urmare, noi am așteptat ca evenimentul revenirii să aibă loc la încheierea celor 2300 de zile, adică ani. Dar, după dezamăgire, Scripturile au fost cercetate atent, cu rugăciune și seriozitate și, după o perioadă de incertitudine, lumina a alungat întunericul care ne învăluia, iar îndoiala și nesiguranța au fost spulberate.SVM 62.3

În cele din urmă, am înțeles cu claritate că, în loc să se refere la curățirea pământului, profeția din Daniel 8, 14 indica ultima lucrare a Marelui nostru Preot în cer, și anume finalizarea ispășirii și pregătirea poporului pentru a întâmpina ziua venirii Sale.SVM 63.1